Traditii: Plugusorul

Datina plugusorului prezinta un fapt istoric mitizat : opera imparatului Traian (Badita Traian), care extinde la maximum agricultura in Dacia cucerita, ce trebuia sa devina granar al Imperiului roman. S-a spus ca Plugusorul reprezinta sinteza unui tratat, de agronomie folclorizata. Consideram ca mai degraba el este o legenda mitica transpusa in versuri, care exalta meritele agriculturii "intensive" romane a graului, in locul meiului ce domina in cultura cerealiera la daci la inceputul erei noastre. Plugusorul releva deci un rit de restructurare si indatinare a culturii graului la daco-romani.

Trecerea de la cultura meiului la cultura graului marcheaza deci un dublu progres economic : trecerea de la economia naturala la aceea de schimb si transformarea graului intr-un aliment de baza la daco-romani, cu noi implicatii culturale de factura magico-mitice.

Un rit agrar stravechi este transfigurat si in alaiul cucilor.

"La lasatul secului se forma un alai de fapturi mirifice numite cuci si cucoaice, alai asemanator celui al Kukkeriilor din Bulgaria si Corentilor din Iugoslavia, catesitreile avand un fond mitologic stravechi trac. Consemnari pentru alaiul cucilor pe teritoriul Romaniei se gasesc in Regestele Varadiene, pentru secolul al XIII-lea in Vietile Sfintilor de Mitropolitul Dosoftei pentru secolul al XVIII lea, in Sinapsisul (din 1757) pentru secolul al XVIII lea si in cativa autori straini: J. G. Frazer, D. Marinov, Mihail Arnaudov, Rosita Anghelova. Unii cercetatori au pledat pentru originea lor elina, prosopoforica ce ar deriva din antesteriile dionysiace, altii pentru originea slava, ca derivand din alaiul lui Cupalo si altii pentru originea traca, ca derivand din rituri agro-pastorale trace.

Scenariul mitico-ritual al Cucilor se extinde asupra satului intreg. Actiunea "se desfasoara in trei parti: prima parte in dimineata de lasatul secului, cand alaiuri de cucoaice (flacai travestiti in femei), cu zurgalai la picioare, la brau si crucis pe piept, cutreiera satele simuland bataia traditionala cu chiuliciul (un bici in varful caruia se afla atarnata o opinca rupta); partea a doua , in dupa masa aceleiasi zile, cand incepe o pieseta in care per­sonajul principal este "bunica cucilor", in jurul careia se strang : miri si mirese, plugari si plugarite, ciobani si ciobanite, vanatori, jandarmi, preoti, vraci si uneori chiar "masti de camile"spre a intocmi o mascarada zgomo­toasa in mijlocul satului, unde se trag trei brazde simbolice in cerc, udand cu vin pe unul din ei (de obicei pe mire); si partea a treia, in seara aoeleeasi zile, cand inainte de a se insera isi scot mastile cu un anumit ceremonial, rupandu-le de pe cap, trantindu-le de pamant, calcandu-le in picioare, strigand: "Sa piara cu tine/ tot ce-i rau in mine/ si sa fiu luminat/cum am fost inturnat (...) !" dupa care urmeaza hora satului si un fel de retra­gere cu torte".

Aho, aho, copii si frati
Stati putin si nu-mânati,
Lânga boi v-alaturati
Si cuvântul mi-ascuttati:

S-a sculat mai an
Badica Traian
Si-a încalecat
Pe-un cal învatat,

Cu numele de Graur,
Cu seaua de aur,
Cu frâu de matasa,
Cât vita de groasa.

Si în scari s-a ridicat,
Ca s-aleaga-un loc curat
De arat si semanat.
Si-n curând s-a apucat,

Câmpul neted de arat,
În lungis
Si-n curmezis
S-a apucat într-o joi,
C-un plug cu doisprezece boi:

Boi bourei
În coada cu dalbei,
În frunte tintatei.
Mânati flacai: hai, hai!

Ziua toata a lucrat,
Brazda neagra a rasturnat
Si prin brazde-a semanat
Grâu marunt si grâu de vara,
Sa dea Domnul sa rasara.

Si când lucrul a sfârsit
Iata, mare, s-a stârnit,
Un vânt mare pe pamânt
Si ploi multe dupa vânt,

Pamântul de-a racorit
Si samânta a-ncoltit
La luna, la saptamâna
Îsi umplu cu aur mâna.

Si se duse ca sa vada
De i-a dat Dumnezeu roada
Si de-i grâul rasarit
Si de-i spicul aurit.
Mânati flacai: hai, hai!

Traian iute s-a întors…
Si din grajd pe loc a scos
Un alt cal mai nazdravan,
Cum îi place lui Traian:

Negru ca corbul
Iute ca focul,
De nu-l prindea locul;
Cu potcoave de argint
Ce sunt spornici la fugit.

El voios a-ncalecat,
La Tighina a plecat
Si otel a cumparat
Ca sa faca seceri mari
Pentru seceratori tari.
Si sa faca seceri mici
Pentru copilasi voinici.

Si-a strâns fineSi vecine
Si vreo trei babe batrâne,
Care stiu rândul la pane;
Si pe câmp i-a dus
Si pe toti i-a pus,
La lucrul pamântului în racoarea vântului.

Ei cu stânga apucau
Si cu dreapta secerau
Si prin lan înaintau
De parea ca înotau.
Mânati mai: hai, hai!

Altii în urma lor legau
Si clai mândre ridicau,
Apoi carele-ncarcau
Si pe toate le carau
În capul pamântului,
În bataia vântului.

Arie pe loc faceau
Si grâul îl treerau;
Harabale încarcau
Si la moara le porneau.

Si turnau deasupra-n cos
Grâu maruntel de cel ros,
De sub piatra în covata
Curgea faina curata.

Traian mult se bucura,
Zeciuiala morii da
Si voios se înturna.

Iara mândra jupâneasa
Auzea tocmai din casa
Chiotul flacailor
Scârtâitul carelor.
Mânati mai: hai, hai!

În camara ea mergea
Si din cui îsi alegea
Sita mare si cam deasa
Tot ca pânza de matasa

Si cernea, mare, cernea,
Ninsoare se asternea;
Apoi pane plamadea
Si-o lasa pâna dospea;

Colacei ca învârtea
Pe lopata mi-i culca
Si-n cuptor mi-iarunca;
Apoi iara cu lopata,
Rumeni îi scotea si… gata!

Atunci ea-mpartea vreo cinci,
La flacaii cei voinici
Si-mpartea trei colacei
La copiii mititei.
Mânati mai: hai, hai!

Cum a dat Dumnezeu an,
Holde mândre lui Traian,
Asfel sa dea si la voi
Ca s-avem parte si noi.

Sa va fie casa, casa;
Sa va fie masa, masa;
Tot cu mesele întinse
Si facliile aprinse.
Si la anul sa traiti,
Sa va gasim înfloriti,

Ca merii,
Ca perii,
În mijlocul verii,
Ca toamna cea bogata
De toate-ndestulata.
Aho, aho!

Ignatul, îmbinare a crestinismului cu ritualurile pagâne

În tradiţia poporului român, porcul de Crăciun se sacrifică în ziua de Ignat, mai exact, în fiecare an pe 20 decembrie. Tradiţia spune că în ziua de Ignat nu se lucrează altceva decât tăiatul porcului, iar bătrânii cred că omul care n-are porc gras de Crăciun şi cuţit în vremea pepenilor nu a cunoscut fericirea. Dacă, totuşi, n-ai porc, tai măcar o găină, pentru că trebuie să vezi sânge în ziua de Ignat. Atunci când vine momentul tăierii porcului, toată familia se adună de prin toate colţurile ţării şi toţi prietenii se strâng laolaltă pentru a ajuta sau asista la tradiţionalul obicei.
Se mai spune că, atunci când tai porcul, trebuie să zici "Ignat, Ignat / Porc umflat".

Se crede că în noaptea din ajunul Ignatului, porcul îşi visează cuţitul sau se visează la gât cu mărgele roşii. Din bătrâni se spune că, înainte de tăiere, porcul amuţeşte ore în şir ca şi cum ar simţi că i se apropie sfârşitul. Aceasta este perioada denumită de gospodari “tăcerea porcului”. În unele părţi ale ţării, porcul se... anesteziază, dar nu după modelul UE, ci cu “juma de kil de ţuică” pentru ca, în acest fel, să nu mai simtă nimic. Porcul care nu a fost tăiat de Ignat nu se va mai îngrăşa. La tăiatul porcului nu trebuie să fie de faţă oameni miloşi, penru că porcul moare greu iar carnea lui nu mai este bună. Pentru a decurge “ca la carte”, sacrificiul porcului trebuie făcut numai de persoane specializate şi care nu scrâşnesc din dinţi pentru că astfel, “carnea va fierbe bine”.
Ca să nu se strice sămânţa porcului din gospodărie, adică pentru a asigura porcul din anul următor, gospodinele înmoaie în sânge un smoc de păr din coada animalului şi îl pun la păstrare. Altă superstiţie din Ardeal prevede că pe fruntea copiilor se face semnul crucii cu sângele animalului, ca să fie sănătoşi în anul ce va veni. După ce a fost tăiat, capul porcului se cântăreşte. Se zice că trupul animalului este de zece ori mai greu.
Pe vremuri, după ce porcul era sacrificat, se aşeza pe el cel mai tânăr fecior din familie, pentru că tradiţia spune că “numai aşa nu se altereaza carnea”.
În popor se mai păstrează datina de a arunca tămâie în focul în care este pârlit animalul, iar pe capul porcului se incizează semnul crucii, pentru a “goni spiritele malefice cuibărite în corp”.
Când porcul este negru, se aduna sânge într-o farfurie sau strachină cu mei. După ce se usucă, femeia aprinde meiul şi afumă cu el copiii ca să-i scape de sperieturi. Untura de la porcul negru e bună la vrăji.
Cei care au ajutat la tăiatul porcului sunt "omeniţi" cu pomana porcului. Se mai zice că femeile care nu ţin ziua de Ignat sunt pedepsite de o fiinţă lacomă şi rea care se numeşte Inătoarea. În poveştile care circulă în popor se spune că Inătoarea a încercat s-o opărească pe o femeie care voia să toarcă de Ignat. Femeia a scăpat numai datorită unui sfat bun primit de la o vecină.
Sărbătorile, între alte funcţii, o au şi pe aceea de a ritma munca. Există un timp al torsului, alt timp al ţesutului... Gospodinele ştiu aceste lucruri.

Sursa: informatia.ro

Târgovişte: Cetate De Scaun

Târgovişte este reşedinţa şi cel mai mare oraş al judeţului Dâmboviţa, Muntenia, România. Are o populaţie de aproximativ 89.000 de locuitori. Reşedinţă domnească şi capitală între 1396 şi 1714, oraşul a deţinut mai bine de trei secole statutul de cel mai important centru economic, politico-militar şi cultural-artistic al Ţării Româneşti.

Aşezare geografică

Oraşul este situat pe o terasă înaltă de 260m, deasupra văii Ialomiţei, la limita dintre regiunea deluroasă subcarpatică şi Câmpia Înaltă a Târgoviştei[2], care cuprinde interfluviul dintre râul Dâmboviţa şi râul Ialomiţa până la contactul cu „câmpia de divagare”, joasă şi monotonă, fiind o prelungire a câmpiilor subcolinare. Câmpia este desprinsă din uniformitatea Câmpiei Române, Târgoviştea fiind aşezată în sectorul subcolinar al acesteia, parte a câmpiei Piemontane Înalte a Ialomiţei, şi în vecinătatea Dealurilor Subcarpatice.



Biserica Domneasca Si Ruinele Curtii Domnesti
Istoric

Săpăturile arheologice efectuate pe teritoriul şi în împrejurimile oraşului au dovedit că această regiune era locuită încă din neolitic. În Muzeul de Arheologie se găsesc vestigii ale culturilor de tip Stancevo-Criş, Gumelniţa, Coţofeni, apoi din perioada bronzului şi din epoca fierului. Bine ilustrate în muzeu sunt podoabe şi unelte geto-dacice din vremea regilor Daciei, Burebista şi Decebal, şi ulterior monede ce dovedesc cuprinderea zonei în aria culturii materiale daco-romane (sec. I-III) si apoi bizantină (sec. V-VI). În cartierul Suseni din actualul Târgovişte s-au găsit urme ale unei aşezări din sec. II-V peste care este suprapusă alta protoromână din sec. VIII-X. Peste acestea, s-a format o aşezare rurală în sec. XII-XIV, din care s-a dezvoltat târgul medieval.

Perioada medievală i-a adus recunoaşterea ca târg de importanţă europeană, unde se schimbau mărfuri sosite din trei continete cu cele ale producătorilor locali.
Turnul Chindiei, simbol al oraşului

Nicolae Iorga crede că la Târgovişte a avut loc bătălia (datând-o în 1369) dintre voievodul Transilvaniei Nicolae Lackfi şi pârcălabul Dragomir al cetăţii Dâmboviţei în vremea domniei lui Vladislav I, alias Vlaicu-Vodă, câştigată de români. Este de reţinut că, în cronica turcului Ioan Küküllö, se pomeneşte de existenţa, pe locul unde se află astăzi oraşul, a unei fortificaţii, căci „voievodul Nicolae, după ce a trecut cu oastea [...] râul Ialomiţa luând cu putere întăriturile ridicate de valahi” este nevoit să se retragă. O dovadă că oraşul exista încă de atunci şi că, românii s-au bătut cu îndârjire.

Prima menţiune a oraşului, la 1396, este făcută de cruciatul bavarez Johann Schitberger, care a vizitat oraşul cu ocazia pregătirilor pentru lupta de la Nicopole.

În timpul domniei lui Mircea cel Bătrân oraşul a devenit principala reşedinţă domnească a Ţării Româneşti. Tot în timpul acestui domnitor a fost refăcută Curtea Domnească, ale cărei ruine împrejmuiesc astăzi Turnul Chindiei; ultimele cercetări arheologice au avansat ideea că o curte a fost ridicată aici înainte de Mircea cel Bătrân.

Primul act oficial, din 1406, este scris pe hârtie către mănăstirea Tismana de "Io. Mircea I Basarab, voievodul Ţării Româneşti, duce de Făgăraş şi Almaş, comite de Severin, despot al pământurilor lui Dobrotici şi domn al Dârstorului, spre cunoştinţa acestora, atât celor de acum, cât şi celor viitori", aşa cum semna tratatele sale de alianţă.

Din 1424 se păstrează prima reglementare comercială făcută de domnitorul Dan II, ce stabileşte privilegiile vamale ale târgoveţilor locali şi drepturile de care beneficiau aceştia în ţară. Din 1451 datează prima culegere de legi făcută de grămăticul Dragomir, din porunca voievodului Vladislav II.

Vlad Ţepeş urcă pe tron în 1456 cu sprijinul prietenilor săi Ioan Huniade şi Ştefan cel Mare şi se înscrie în istorie pentru victoria din 1462 împotriva sultanului Mehmet II, cuceritorul Constantinopolului. În timpul său a fost construit Turnul Chindiei .

Voievodul Radu cel Mare reclădeşte începând cu 1499 biserica "Sf. Nicolae din Deal", cunoscută azi ca Mănăstirea Dealu, care va fi terminată de urmaşul său Vlad cel Tânăr. Pictura acesteia va fi realizată în 1514 sub Neagoe Basarab de zugravul Dobomir din Târgovişte.

După toate probabilităţile,[necesită citare] la Târgovişte a activat primul meşter tipograf din Ţara Românească, Macarie, care a tipărit, începând cu anul 1508, primele trei carţi în limba slavonă cunoscute la noi: „Liturghierul” (1508), „Octoihul” (1510) şi „Evangheliarul” (1512). către mijlocul aceluiaşi secol activitatea tipografică este reluată la Târgovişte de ucenicul lui Macarie, Dimitrie Liubavici, cu un „Molivelnic” (1545) si un „Apostol” (1547).
Statuia lui Mihai Viteazul din Târgovişte

Mihai Viteazul a reuşit în 1600, pentru prima oară, Unirea celor trei principate româneşti - Ţara Românească, Moldova şi Transilvania. Prestigiul lui de apărător al creştinătăţii era recunoscut în întreaga Europă. Trădarea si uciderea lui a fost plânsă de toţi românii. În timpul său, Târgovişte este ocupată de turcii lui Sinan paşa, care fortifică zona centrală. În octombrie 1595, trupele creştine ale Ungariei şi ale lui Mihai Viteazul eliberează oraşul, ce suferă ănsă mari pagube.

Matei Basarab (1632-1654) a fost un mare sprijinitor al culturii. El este cel care întăreşte şi extinde fortificaţiile oraşului (unice la sud de Carpaţi), repară vechile biserici şi construieşte multe altele noi.

Constantin Brâncoveanu a asigurat timp de un sfert de secol (1688-1714) stabilitatea ţării şi a murit ca un martir, refuzând să-şi trădeze credinţa. În timpul său, reşedinţa de vară a ţării s-a aflat la Târgovişte, iar cea de iarnă la Bucureşti. După domnia sa, capitala se mută la Bucureşti, eveniment în urma căruia Târgovişte a început sa piardă din puterea economică precum şi din populaţie.

Urmează un secol al domnilor fanarioţi. Vechea cetate de scaun este cu adevărat părăsită şi trecerea timpului afectează tot mai dureros din zidurile sale, ce ajung să fie folosite de boieri şi unii localnici ca material de construcţie pentru propriile case.

Răscoala lui Tudor Vladimirescu, din 1821, după ce străluceşte la Bucureşti, restabilind domniile pământene pe scaunul ţării, se sfârşeşte trist la Târgovişte. Tudor şi multi dintre soldaţii săi sunt masacraţi de eterişti pe locul din faţa bisericii Mitropoliei, unde s-a ridicat o cruce de piatră, în amintirea lor.

Târgoviştenii au participat activ la revoluţia română din 1848 si au sustinut toate actele politice ale unioniştilor. După unire, Alexandru Ioan Cuza a intrat să viziteze oraşul, pe sub o arcadă de flori, la 17 iunie 1859.

Modernizarea societăţii româneşti la sfârşitul sec. XIX a însemnat un mare avânt economic, ilustrat prin iluminarea oraşului în 1863, inaugurarea cursei de diligenţe şi apoi de cale ferată Bucureşti-Târgovişte, înfiinţarea primei întreprinderi industriale - Arsenalul Armatei, construirea rafinăriilor de petrol.

Târgovişte şi-a plătit tributul de sânge în toate marile bătălii ale naţiunii. În războiul de independenţă din 1877-1878 s-au distins numeroşi comandanţi si ostaşi târgovişteni. În timpul primului război mondial Regimentul III Dâmboviţa nr. 22 a primit Ordinul "Mihai Viteazul" pentru vitejia sa în campania din Transilvania din 1916, şi apoi în timpul marilor bătălii de la Mărăşti, Oituz si Mărăşeşti în 1917.

Târgovişte a fost locul execuţiei dictatorului Nicolae Ceauşescu precum şi a soţiei sale, Elena Ceauşescu, în decembrie 1989.

Sursa: Wikipedia

Marea Unire din 1918

Unirea de la 1 decembrie 1918 reprezintă evenimentul principal al istoriei României şi totodată realizarea unui deziderat al locuitorilor graniţelor vechii Dacii, unirea Transilvaniei cu România. Ziua de 1 decembrie a devenit după evenimentele din decembrie 1989 ziua naţională a României.



Alba Iulia, faimoasa cetate a Bălgradului, fusese aleasă de către Consiliul Naţional Român Central, care avea sediul la Arad, pentru a adăposti între zidurile ei pe reprezentanţii poporului românesc din Transilvania, în cea mai mare zi din istoria acestui popor, pentru două pricini. La 1 noiembrie 1599, Mihai Viteazul, biruitor la Selimbăr, îşi făcuse intrarea triumfală în Alba Iulia în fruntea unui alai măreţ. Ea a fost Capitala strălucitului domn în timpul scurt cât el reuşise să săvârşească cea dintâi unire a Ţărilor Române. La 1784, pe acelaşi platou al Cetăţii, marii mucenici ai neamului, Horia şi Cloşca, sufereau supliciul frângerii pe roată, pentru că avuseră curajul să ceară o viaţă mai bună pentru neamul lor.

Amândouă aceste date istorice erau adânc săpate în inimile românilor. Erau două etape importante în drumul greu spre mântuire. Aici era locul unde trebuia să se adune norodul la Marea Unire. Duhurile marilor înaintaşi şi mucenici ai libertăţii şi unirii românilor vor lumina gândurile celor strânşi aici si-i vor face vrednici de înalta lor chemare.

Pregătirea politică a Adunării a întâmpinat dificultăţi. Şedinţele preparatoare din cele două zile, care au precedat Adunarea, au fost foarte însufleţite. Discutându-se textul Rezoluţiei Unirii, redactat de Vasile Goldiş, unii susţineau ca Unirea să se facă pe baza proclamării autonomiei Ardealului. Tineretul, la care se adăugaseră şi delegaţii sosiţi din Bucovina şi Basarabia, susţineau unirea fără condiţii. Socialiştii, lucrând sub influenţa Budapestei, cereau republica şi-şi exprimau temerea de stările politice din vechiul Regat al României. În cele din urmă s-a stabilit o înţelegere, renunţându-se la toate părţile la punctele de vedere prea intransigente şi adoptându-se formula unei autonomii provizorii. Iuliu Maniu a explicat că e necesară o epocă de tranziţie, deoarece “nu se poate ca într-o singură zi, sau într-o singură oră, sau într-un moment dat, să punem la o parte o stare de lucruri veche şi să înfăptuim una nouă”. Deci, nu e vorba de a pune condiţii la Unire, ci a constata necesitatea unei epoci de tranziţie.

Adunarea de la Alba Iulia s-a ţinut într-o atmosferă sărbătorească. Au venit 1228 de delegaţi oficiali, reprezentând toate cele 130 de cercuri electorale din cele 27 comitate româneşti, apoi episcopii, delegaţii consilierilor, ai societăţilor culturale româneşti, ai şcolilor medii şi institutelor pedagogice, ai reuniunilor de meseriaşi, ai Partidului Social-Democrat Român, ai organizaţiilor militare şi ai tinerimii universitare. Toate păturile sociale, toate interesele şi toate ramurile de activitate românească erau reprezentate.

Dar pe lângă delegaţii oficiali, ceea ce dădea Adunării înfăţişarea unui mare plebiscit popular, era afluenţa poporului. Din toate unghiurile ţărilor române de peste Carpaţi, sosea poporul cu trenul, cu căruţele, călări, pe jos, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, cu steaguri tricolore în frunte, cu table indicatoare a comunelor ori a ţinuturilor, în cântări şi plini de bucurie. Peste o sută de mii de oameni s-au adunat în această zi spre a fi de faţă la actul cel mai măreţ al istoriei românilor. Spectacol simbolic şi instructiv: cortegiile entuziaste ale românilor ce umpleau drumurile spre Alba Iulia se încrucişau cu coloanele armatei Mackensen care, umilite şi descurajate, se scurgeau pe căile înfrângerii spre Germania.

Mulţimea imensă urcă drumul spre Cetăţuie printre şirurile de ţărani români înveşmântaţi în sumanele de pătură albă şi cu căciulile oştenilor lui Mihai Viteazul. Pe porţile cetăţuii, despuiate de pajurile nemţeşti, fâlfâie Tricolorul român. Poporul trece pe sub poarta lui Mihai Viteazul şi se adună pe Câmpul lui Horea. De pe opt tribune, cuvântătorii explică poporului măreţia vremurilor pe care le trăiesc.

În acest timp, în sala Cazinei militare, delegaţii ţin adunarea. Pe podium, între steagurile tuturor naţiunilor aliate, care au contribuit cu sacrificiile lor de sânge la desăvârşirea acestui act măreţ, iau loc fruntaşii vieţii politice şi intelectuale a românilor şi delegaţii Bucovinei şi Basarabiei, care au ţinut să aducă salutul ţărilor surori, întrate mai dinainte în marea familie a statului român.

Într-o atmosferă înălţătoare, în mijlocul aprobărilor unanime şi a unui entuziasm fără margini, Ştefan Cicio Pop arată împrejurările care au adus ziua de astăzi, Vasile Goldiş expune trecutul plin de suferinţe şi de glorie al naţiunii române de pretutindeni şi necesitate Unirii, Iuliu Maniu explică împrejurările în care se înfăptuieşte Unirea , iar socialistul Jumanca aduce adeziunea la Unire a muncitorimii române, care se simte una cu întreg neamul românesc.

Rezoluţia Unirii e citită de Vasile Goldiş: “Adunarea naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureş, Tisa şi Dunăre.”

Restul rezoluţiei cuprinde programul de aplicaţie: autonomia provizorie a teritoriilor până la întrunirea Constituantei, deplină libertate naţională pentru popoarele conlocuitoare, deplina libertate confesională, înfăptuirea unui regim curat democratic pe toate terenurile vieţii publice, reforma agrară radicală, legislaţie de ocrotire a muncitorimii industriale. Adunarea naţională doreşte ca Congresul de pace să asigure dreptatea şi libertatea atât pentru naţiunile mari cât şi pentru cele mici şi să elimine războiul ca mijloc pentru reglementarea raporturilor internaţionale. Ea salută pe fraţii lor din Bucovina, scăpaţi din jugul monarhiei austro-ungare, pe naţiunile eliberate cehoslovacă, austro-germană, iugoslavă, polonă şi ruteană, se închină cu smerenie înaintea acelor bravi români care şi-au vărsat sângele în acest război pentru libertatea şi unitatea naţiunii române, şi în sfârşit exprimă mulţumirea şi admiraţia sa tuturor puterilor aliate care, prin luptele purtate împotriva duşmanului au scăpat civilizaţia din ghearele barbariei.

La ceasurile 12 din ziua de 1 decembrie, prin votarea unanimă a rezoluţiei, Unirea Transilvaniei cu România era săvârşită.


Sursa: Wikipedia

Câmpulung Muscel

Stema Orasului:


Atestare documentară secolul al XIII-lea

Câmpulung este un municipiu din Judeţul Argeş, din regiunea Muntenia, România. Este situat în depresiunea omonimă, la o altitudine de 580-600 m şi la o distanţă de 62 km de Piteşti (pe direcţia N-NE, pe şosea), 47 km de Curtea de Argeş (la E), 84 km de Braşov (la S-SV) şi 66 km de Târgovişte (la V). Este străbătut de Râul Târgului. Are o suprafaţă de 11,7 km2 şi populaţie de 38.209 locuitori (potrivit recensământului din 2002). Cunoscut drept prima reşedinţă domnească din Ţara Românească, aici apare primul document românesc, Scrisoarea lui Neacşu. Este considerat oraşul cu cea mai autentică arhitectură românească.

Administraţie

Municipiul este format din 8 cartiere:

* Centru
* Tabaci
* Flămânda
* Rotunda
* Vişoi
* Schei
* Grui
* Mărcuş
* Valea Româneştilor

Istoric

Prima menţiune documentară datează din 1300 (alte surse menţionează anul 1292), Câmpulungul fiind cel mai vechi oraş din Ţara Românească. Până în secolul XVII a trăit aici o însemnată comunitate săsească. Prezenţa umană în această zonă este însă mult mai veche. Cele mai vechi urme de cultură materială, descoperite atât pe raza oraşului, cât şi în împrejurimile sale, datează din perioada bronzului târziu (1700-1600 i.d.Hr.). Astfel, la Pescăreasa, în sudul oraşului a fost descoperită o necropolă, dovadă a existenţei unei aşezări omeneşti. |Urme de locuire geto-dacică, din sec. II-I i.d.Hr., sunt bine conturate în zona actualului oraş, în cartierul Olari-Sfântu Gheorghe; la fel şi cele de la Apa Sărată şi Bughea de Sus, care aparţin culturii dacice târzii.

Istoria Veche

Cele mai vechi urme de cultură materială, descoperite atât pe raza oraşului, cât şi în împrejurimile sale, datează din perioada bronzului târziu (1700-1600 i.d.Hr.). Astfel, la Pescăreasa, în sudul oraşului a fost descoperită o necropolă, dovadă a existenţei unei aşezări omeneşti. Urme de locuire geto-dacică, din sec. II-I i.d.Hr., sunt bine conturate în zona actualului oraş, în cartierul Olari-Sfântu Gheorghe; la fel şi cele de la Apa Sărată si Bughea de Sus, care aparţin culturii dacice târzii. La Cetăţeni-Muscel, aşezare dacică locuită fără întrerupere din jurul anului 300 î.d.Hr., au fost descoperite urme materiale ce atestă existenţa aici a unui important centru economic, unde aveau loc schimburi intense de mărfuri. Aceasta este una dintre cele mai vechi aşezări dacice din ţară. Anul 106, anul cuceririi Daciei de către romani, deschide o perioadă distinctă în istoria noastră şi implicit a acestei zone. Fiind o provincie de graniţă a Imperiului Roman, Dacia avea un important rol de apărare împotriva atacurilor barbare, aceasta presupunând construirea unor linii de fortificaţie punctate de existenţa unor castre de pamânt sau piatră. Limeşul reprezintă o noţiune al cărei conţinut a evoluat pe parcursul secolelor începând de la cel de limita despărţitoare a unui teren şi pâna la cel de frontieră fortificată în faţa unui teritoriu încă necucerit, în scopul instituirii unui obstacol. Pe acest hotar, elementele militare special deplasate, fortificaţiile şi trupele de graniţă, aveau misiunea de a supraveghea, apăra, respinge mişcările şi eventualele incursiuni ale inamicului. Unul dintre limeşurile din Dacia este limeşul transalutanus, care se întinde pe o lungime de 235 km, construit la o distanţa variabilă de 10-15 km E de Olt. Valul limeşului nu este continuu. De la râul Argeş este înlocuit de cursul Râului Doamnei şi al Râului Târgului. După anul 245 d.Hr., în urma puternicelor atacuri carpice, limeşul transalutanus a fost abandonat şi graniţa a revenit pe Olt (limeşul Alutanus). Dintre cele 13 castre cunoscute ale limeşului transalutanus, cel de la Jidava (astăzi Apa Sărata, localitate inglobată în oraşul Câmpulung) este singurul construit în piatra şi caramidă şi, în acelasi timp, cel mai mare. Castrul avea forma dreptunghiulară, era înconjurat cu un zid de incinta prevăzut cu turnuri dreptunghiulare pe laturi şi semicirculare la colţuri si avea rolul de a controla drumul prin pasul Bran.

Istoria Medievală

Ca toate celelalte oraşe, Câmpulungul a trecut în evoluţia sa prin fazele de sat, târg, pentru ca la începutul sec. XIV sã devinã oraş. Aceastã evoluţie a fost determinatã de sporirea numãrului de locuitori, de creşterea continuã şi intensã a producţiei meşteşugãreşti şi a schimbului de mãrfuri. În primele decenii ale sec. XIII, în Câmpulung încep sã pãtrundã şi sã se stabileascã meseriaşi şi negustori saşi. Comunitatea sãseascã care se formeazã aici era condusã de un greav (comeş), ultimul dintre ei fiind Laurencius de Longo Campo, piatra lui funerarã se aflã astãzi în biserica Bãrãţiei şi constituie cel mai vechi document epigrafic medieval din Ţara Româneascã şi în acelaşi timp prima menţiune scrisã a oraşului. Inscripţia este datatã în anul 1300 şi are urmãtorul text: "Hic sepultus est comes Laurencius de Longo-Campo, pie memerie, anno Domini MCCC." ("Aici este înmormântat comitele Laurenţiu din Câmpulung, spre pioasã amintire, în anul Domnului 1300."). Pânza oraşului Câmpulung, cel mai însemnat şi mai peremtoriu izvor privitor la obştea Câmpulungului, care conţine 38 de hrisoave dintre anii 1559-1747, menţioneaza cã cel mai vechi document în care erau trecute privilegiile oraşului îl dãduse lui Matei Basarab: "prea luminatul, blagocestivul şi de Hristos iubitorul, rãposatul Io Radu Negru Voivod la leat 6800 (1292). " Din anul 1330, dupã victoria de la Posada împotriva regelui Ungariei Carol Robert, la Câmpulung îşi stabileşte reşedinţa de scaun Basarab I (cca. 1310-1352), primul domnitor al statului independent Ţara Româneascã. Astfel Câmpulungul devine, pentru aproape 4 decenii, centrul politic şi administrativ al statului. Abia în 1369, domnitorul Vladislav I Vlaicu ( 1364-1377 ), urmaşul la tron al lui Nicolae Alexandru ( 1352-1364 ), fiul marelui Basarab, mutã capitala ţãrii la Curtea de Argeş. Aşezat pe unul dintre cele mai importante drumuri de legatura din Evul Mediu între Ţara Româneascã şi Transilvania, oraşul devine punct vamal, pomenit pentru prima datã din acest punct de vedere în anul 1368, într-un hrisov emis de Vladislav I, prin care se stabileşte obligaţia negustorilor braşoveni ce trec cu carele de mãrfuri prin Pasul Bran sã plãteascã la Câmpulung, ca taxã vamalã, o "treizecime". Dupã mutarea centrului politico-administrativ la Curtea de Argeş, Câmpulungul continuă sã aibã calitatea de reşedinţã domneascã temporarã. Este perioada domniilor "itinerante", când domnitorul se deplasa în diferite localitãţi din ţarã, în care îãi stabilea reşedinţe temporare. Atât Basarab I, cât şi fiul şi urmaşul sãu la tron, Nicolae Alexandru, au fost înmormântaţi la Câmpulung. Piatra tombalã a acestuia din urmã se pãstreazã şi astãzi în biserica din Complexul voivodal Negru Vodã: "În luna noiembrie 16 zile a rãposat marele şi singur stãpânitor Domn Io Nicolae Alexandru Voivod, Fiul marelui Basarab, în anul 6873 ( 1364 ), indictionul 3, veşnica lui pomenire." Acest text este cel mai vechi document epigrafic medieval, scris în limba slavonã, cunoscut pâna acum în Ţara Româneascã. Existenţa unui mare numãr de meşteşugari ( olari, subari, blãnari, cojocari, tãbãcari, pietrari, lemnari, morari, mãcelari ) organizaţi în bresle şi grupaţi în cartiere distincte, şi situarea oraşului pe drumul de legãturã cu Transilvania, au fãcut ca acesta sã joace un rol important în comerţul intern şi extern al Ţãrii Româneşti. Astfel, Sebastian Munster, în lucrarea "Cosmografia ", tipãritã în 1544, menţioneazã: "Între Târgovişte şi Braşov este târgul Câmpulung, locuit de creştini, şi acolo este locul de desfacere a mãrfurilor pe care le transportã de la Târgovişte în Transilvania." Tot în domeniul comerţului menţionãm faptul cã încã din sec. XV exista bâlciul de Sfântul Ilie, renumit şi astãzi în regiune. Amploarea şi pitorescul bâlciului i-au atras atenţia florentinului Antonio Maria del Chiaro, secretarul domnitorului Constantin Brâncoveanu, care consemneazã: "La distanţa de o zi de drumul de Târgovişte, cãtre graniţele Transilvaniei, se gãseşte Câmpulungul, oraş renumit pentru bâlciul anual ce are loc pe la mijlocul lui iulie şi la care iau parte negustori din toate pãrţile." (anexa 2.3.2.) Câmpulungul a fost singurul oraş din ţarã care s-a bucurat de privilegii în domeniul economic, administrativ, politic şi juridic. În 1521, Neacşu Lupu emite din cancelaria oraşului, o scrisoare redactatã în limba românã cãtre Hans Brukner, judeţul Braşovului, informându-l asupra mişcãrilor oştirilor otomane din zona Dunãrii. Este prima scriere cunoscutã în limba românã din Ţara Româneascã. (anexa 2.3.3.) Tot Matei Basarab, în 1643, înfiinţeazã la Câmpulung prima fabrica de hârtie din ţarã. Forma cea mai eficientã de rãspândire a culturii au constituit-o şcolile. La Câmpulung a funcţionat una dintre cele mai vechi şcoli din Ţara Româneascã, înfiinţatã în 1552 de doamna Chiajna, soţia domnitorului Mircea Ciobanu. (anexa 2.3.4..)Tot aici, Antonie Vodã ( 1669-1672 ) a înfiinţat prima şcoala obşteascã cu învaţãtura în limba românã din Ţara Româneascã: "fãcui domnia mea casã de învãţãturã, adecã şcoala, în oraşul domniei mele Câmpulung." În acest mediu cultural şi-au desfãşurat activitatea mai multi copişti, dintre care amintim: Vasile eromonahul, Nicola gramaticul, Panu gramaticul, Constantin logofatul, Ianache preotul.

Istoria Modernă

Marile evenimente ale istoriei moderne s-au facut simţite şi la Câmpulung, astfel ca, izbucnirea revoluţiei de la 1821, condusã de Tudor Vladimirescu, şi mãsurile luate de cãtre acesta în favoarea maselor populare s-au bucurat şi de adeziunea câmpulungenilor. Arestat de cãtre eterişti la Goleşti, Tudor Vladimirescu este dus la Târgovişte prin Câmpulung, unde în noaptea de 22-23 mai 1821 este gãzduit în casa boierului Constantin Chiliaşu, bunicul istoricului Constantin D. Aricescu. În acest timp, oraşul este ocupat de cei doi fraţi ai lui Alexandru Ipsilanti, Nicolae şi Iorgu, cu un detaşament de ostaşi. Şi ideile revoluţiei de la 1848 au pãtruns în rândul câmpulungenilor. Aici au activat în perioada de pregãtire a revoluţiei de la 1848, câteva figuri remarcabile ale culturii noastre: I.D. Negulici, C.D. Aricescu, Apostol Aricescu. La turnul-clopotniţã al manastirii Negru-Vodã se afla o placã cu textul juramântului revoluţionarilor câmpulungeni de la 1848. La Câmpulung şi în împrejurimi, ostaşii români au dus, în 1916, în primul rãzboi mondial, lupte grele împotriva trupelor germane. Mausoleul de la Mateiaş a rãmas sã aminteascã vitejia ostaşilor cãzuţi în luptele din zona Rucãr, Dragoslavele, Valea Mare-Pravãţ, Câmpulung, în toamna anului 1916. Monumentul comemorativ a fost ridicat pe muntele Mateiaş, în 1935, dupã proiectul arhitectului D. Ionescu-Berechet. Nici celelalte evenimente majore din istoria României nu au lipsit din evoluţia oraşului Câmpulung şi a împrejurimilor sale. Urmãrind istoria acestui oraş constatãm cã nu existã aproape nici un moment important din istoria neamului nostru, angajare social-politicã, acte culturale de anvergurã naţionalã, mişcãri de idei, la care câmpulungenii sã nu-şi fi adus partea lor de contribuţie.

Monumente

Muzeul orăşenesc

A cunoaşte un oraş sau o anume zonă dincolo de stabilirea unui contact intim cu muzeele acestora, nuclee de concentrare, conservare şi popularizare a unr valori representative, este de neconceput. Muzeul, indiferent de natura şi structura lui, focalizează un anume univers şi asigură veritabile călătorii în timp şi în spaţiu, sugerează conexiuni şi analogii, asigură accesul spre esenţial şi, ca urmare, întâlnirea călătorului cu o realitate muzeistică devine o experienţă plină de relevanţă şi, de ce nu, tulburătoare. Adevărul mi se pare integral valabil şi în ceea ce priveşte cunoaşterea Câmpulungului. Nu se poate realize o imagine cuprinzătoare a străvechii capitale a Ţării Româneşti fără vizitarea celor două secţii ale muzeului orăşenesc ― secţia de etnografie şi artă populară şi secţia de istorie şi arte plastice. Alături de frumuseţea sobră a portului muscelean şi a interioarelor caselor ţărăneşti, el, vizitatorul, află aici pagini impresionante din istoria acestor meleaguri, găseşte relicve preţioase, grăind despre oameni de seamă născuţi în Câmpulung, admiră opere de artă, valoroase, multe din ele imagini ale peisajelor muscelene, cu o dublă valoare, artistică şi documentară, sau realizări ale unor artişti originari din Câmpulung. Muzeul de etnografie şi artă populară, aflată în strada Republicii, la numărul 7, este găzduit de una dintre cele mai vechi case din oraş, construită în 1735, monument de arhitectură veche românească. Aspectul este de casă tipic musceleană, cu două caturi, cu fişor de lemn, uşor sculptaţi, ce se termină în arcade ondulate de zidărie, prelungit cu sală în consolă, cu stâlpi şi pălimar din baluştri strunjiţi de lemn, cu profilatură simplă din tencuială la ferestre, cu gârlici, în goluri arcuite sub foişor, şi învelitoare de şiţă. Unelte lucrate meşteşugit în lemn sau fier, folosite de ţăranii musceleni în decursul vremi, indică principalele lor îndeletniciri: păstoritul, culesul, vânătoarea, pescuitul, agricultura, cultura, prelucrarea lemnului şi a pietrii de Albeşti, olăria, fierăria etc. O bucătărie ţărănească, smulsă parcă din pânzele lui Grigorescu şi Luchian; casa mică sau camera de lucru, semănată cu obiecte de tors şi ţesut, şi, alături, casa mare sau casa de oaspeţi, amândouă având pereţii îmbrăcaţi cu scoare în vărgi, chilimuri şi zavestre în romburi, meşterit colorate, cu ştergare la ferestre, paturi largi acoperite cu poclade miţoase, refac un întreg tablou de viaţă. La etaj, obiecte de ceramică musceleană, lucrate la Costeşti, Băileşti şi Poieniţa, amintesc de arta olarilor câmpulungeni de altădată. Un splendid mobilier în lemn pirogravat, în culori, sculptat în preajma anilor 1920, arată o altă latură a meşterilor localnici, dealtminteri iscusiţi tâmplari şi cioplitori în lemn. În continuare, o încântătoare paradă a portului muscelean, cu frumuseţea şi gingăşia maramelor în fir de borangic, coloritul şi cusăturile variate ale iilor, presărate pe mâneci şi altiţe cu fuşti, suveicuţe, muşcate în rânduri sau şătrănguţe, ca şi fotele strălucitoare cu înflorituri măiestru cusute cu fir le-au impus de mult în toate colţurile lumii. Alături se înşiră sobrele şi impunătoarele costume bărbăteşti: pălărie mică mocăneasca cu boruri mici şi calota semisferică, sau pălăria bătrânească cu boruri mai mari şi calota mai turtită, căciuli retezate, ciobăneşti, sau cu moţ; cămaşa cu clini, ori cu fustandelă; cioareci strâmţi de dimie; zeghea sau sarica şi cojocul ciobănesc pentru vreme rea, chimirul, de piele, simplu ori împodobit cu cusături, opinca dacică etc. Toate, la un loc, constituie o grăitoare dovadă în sprijinul afirmaţiilor celor care consideră portul popular din Muscelprintre cele mai vestite în galeria atât de bogată a producţiilor geniului artistic al poporului. Muzeul de istorie şi artă plastică este de curând instalat în fosta clădire a Consiliului Popular al oraşului, construcţie cu linii arhitecturale caracteristice perioadei anilor 1930-1940, având un frumos hol central, cu cupolă de sticlă, scară şi balustrade artistic sculptate. Cu o amnajare conform principiilor moderne de aranjare muzeistică, vizitarea secţiei de istorie prilejuieşte pătrunderea într-un adevărat tunel al timpului, în care prezenţa anumitor obiecte şi documente evocă imagini ale timpurilor străvechi, de la epoca comunei primitive până în contemporaneitate. Obiecte de piatră ― ciocane, topoare ― unelte de os, găsite în săpăturile arheologice făcute în Câmpulung, ne poartă cu milenii în urmă, în epoca de anilor 6000-1800 î.e.n. Vestigiile stăpânirii romane în Dacia sunt înfăţişate prin obiecte găsite la castrul Jidava, de lângă Schtul Goleşti: unelte, vase cu mozaic, arme, monede romane, ceramică romană cu elemente dacice, provenind din secolul al IV-lea e.n. Intrând în perioada feudală, participarea Câmpulungului la istoria ţării este dovedită prin alte numeroase exponate. Nu lipseşte nici scrisoarea în limba română a lui Neacşu Lupu, judele Câmpulungului, către Hans Benker din Braşov (facsimil). Colecţia de artă plastică a muzeului câmpulungean este valoroasă atât prin varietatea artiştilor reprezentaţi, cât şi prin numeroasele imagini inspirate de oamenii şi priveliştile muscelene. Datorită acestor calităţi, patrimoniul cultural al câmpulungului în istorie, etnografie şi arte plastice, este mai bogat şi mai reprezentativ.

Monumentul lui Negru Vodă

În faţa bibliotecii orăşeneşti, într-un mic scuar, apare maiestuos bustul legendarului Negru Vodă, operă a sculptorului Dimitrie D. Mirea, ridicat în 1910, ca omagiu al câmpulungenilor strămoşului lor, aşa cum glăsuiesc inscripţiile de pe plăcile care acoperă soclul: „ Înălţatu-s-au chipul lui Radu Negru Basarab, descălecătorul Ţării Româneşti; Câmpulungul, primul scaun domnesc salută chipul de bronz al urzitorului Ţării Româneşti; Memoriei Luceafărului Basarabesc, admiratorii gloriei străbune îi închină acest monument”. Având coroana pe cap, cu barba ninsă de vreme, acela care, cu nume de legendă, simbolizează pe întemeietorul primului stat independent, rămâne să străjuiască peste veacuri dezvoltarea bătrânei capitale a Ţării Româneşti, chemată azi la o nouă viaţă, la noi realizări, demne de tradiţia străbună.

Bulevardul “Pardon”

Bătrânul bulevard al Câmpulungului s-a amenajat pe fosta albie a unui iaz care a fost deviat în Râul Târgului în jurul anilor 1880. S-a numit multă vreme Bulevardul "Pardon" pentru că era aşa mare aglomeraţie, că desele ciocniri între trecători duceau inevitabil la scuzele exprimate la tot pasul prin expresia "Pardon!".




Vedere de pe platoul Grui În centru: Hotelul Regal, în dreapta: Biserica Domnească. 1908 Ed. Gh. N. Vlădescu



sursa: Wikipedia

The giganta vagina......

The giganta vagina......
Vezi mai multe video Haioase »

Se preface ca deschide usa:))

Se preface ca deschide usa:))
Vezi mai multe video Haioase »

Un Nou Mod De A Face Rost De Bani

Iata cum s-a gandit o studenta din Bucuresti sa faca rost de bani :)

Potopul - III -

Potopul - II -

Potopul - I -

Inceputuri

Razboaie uitate

Imn Dacic

Regele Regalian eliberatorul Daciei - Partea a II-a

Regele Regalian eliberatorul Daciei - Partea I-a

Papagalul Dansator

Dacia 1100

Si Barbatii Pot Fi Romantici

Nu conteaza ordinea literelor

I cdnuolt blveiee taht I cluod aulaclty uesdnatnrd waht I was rdanieg.The phaonmneal pweor of the hmuan mnid,aoccdrnig to a rscheearch at Cmabrigde Uinervtisy,it dsenot mtaetr in waht oerdr the ltteres in a wrod are,the olny iproamtnt tihng is taht the frsit and lsat ltteer be in the rghit pclae.The rset can be a taotl mses and you can sitll raed it whotuit a pboerlm.Tihs is bcuseae the huamn mnid deos not raed ervey lteter by istlef,but the wrod as a wlohe.Azanmig huh? yaeh and I awlyas tghuhot slpeling was ipmorantt!if you can raed tihs, palce it in yuor pirofle

Meserias rau omul!

Really Cool Hendrix Painting - Watch more free videos

Cluj-Napoca. Stiati ca…?

Cluj - 1930

Clujul este al treilea oras al Romaniei dupa numarul de locuitori (310 243, in 2007) ?

primul nume romanesc al orasului a fost Cluş ? La denumirea de Cluj-Napoca se ajunge in 1974, “Napoca” fiind numele orasului in timpul romanilor.

prima atestare documentara a orasului a fost facuta in 1167 sub numele de Castrum Clus? Caustrum provine din latina si era folosit de romani pentru a defini o taberele militare iar Clus inseamna fie “inchis” (in latina) fie “trecatoare intre munti” (germana - klaus) sau “baraj” (germana - clusa)

la sfarsitul secolul XIV - inceputul secolului XV, populatia majoritara a orasului era formata din sasi si secui?

ultima cina a lui Mihai Viteazul, inainte de asasinarea lui, a avut loc in Cluj?

Clujul, ca si restul Transilvaniei, a apartinut in doua randuri Regatului Ungariei? Mai intai in 1867 (la formarea Austro-Ungariei), apoi in 1940 (prin Dictatul de la Viena).

incepand cu 3 mai 1944, timp de o saptamana, aproximativ 18.000 de evrei din Cluj si localitatile apropiate (Gherla, Huedin etc) au fost exilati in zona fabricii de caramida Iris (Ghetoul Iris) din nordul Clujului?

toti civilii cazati in Ghetoul Iris au fost trimisi la Auschwitz prin 6 transporturi ce au avut loc intre 25 mai si 9 iunie 1944?

stema actuala orasului Cluj, adoptata in 1999 de Gheorghe Funar in urma unui concurs din 1995, este nelegala? Ea nu a fost aprobata de CNHGS.

nu mai putin de 10 ape curgatoare (rauri si parauri) strabat municipiul? Cel mai important curs de apa este raul Somesul Mic.

in doar 80 de ani, intre 1912 si 1992, populatia orasului a crescut de peste 5 ori? Clujul numara putin peste 60.000 de locuitori la Recensamantul din 1912 pentru ca in 1992 numarul acestora sa sporeasca la 328.602.

comunitatea maghiara din Cluj este a doua ca dimensiuni dupa cea din Targu Mures? Totusi, ea este considerata centrul vietii artistice si culturala maghiare din Romania datorita activitatilor culturale, academice si artistice.

populatia majoritara a orasului este formata din romani (79,46%) iar minoritatea principala o reprezinta maghiarii cu 18.86% ?

Universitatea din Cluj a fost infiintata in 1581 de Stefan Bathory? De-a lungul timpului ea are o istorie zbuciumata fiind desfiintata, mutata sau reinfintata de cateva ori datorita istiriei tumultoase a regiunii (sub influenta germanilor si a maghiarilor).

cu peste 45 de mii de studenti, Universitatea clujeana “Babeş-Bolyai” este cea mai mare din tara?

“Babeş-Bolyai” este cea mai importanta institutie academica din Romania in care predarea se face in patru limbi? Din 105 specializari, 98 sunt in limba romana, 52 in limba maghiara, 14 in limba germana si 4 in limba engleza.



Sursa: Wikipedia

Biserica Neagra (Brasov). Stiati ca…?

Biserica Neagra din Brasov este cel mai mare lacas de cult in stil gotic din sud-estul Europei?Cu o capacitate de circa 5.000 de persoane, celebrul asezamant de cult brasovean masoara 90 de metri lungime si 37 de metri inaltime, cu un turn al crucii de 65 de metri.

numele original al Bisericii Negre este Biserica Sfanta Maria?

cel mai probabil, constructia acestei biserici a inceput in anul 1377? Lucrarile de constructie au fost finalizate in 1477, intinzandu-se asadar pe o perioada de 100 de ani. In acest rastimp insa, Biserica a avut de suferit ca urmare a invaziei otomane din anul 1421.

biserica era prevazuta, initial, cu doua turnuri? Din cauza lipsei fondurilor, al doilea turn nu a mai fost construit niciodata. Singurul turn al Bisericii Negre a fost finalizat in 1514, cu 37 de ani mai tarziu decat restul edificiului.

in turnul bisericii se afla trei clopote de dimensiuni impresionante? Cel mai masiv cantareste 6.300 Kg si este cel mai mare din Romania si unul din cele mai mari din Europa.

incepand cu anul 1542 se introduc slujbele religioase de rit evanghelic-luteran? Acestea se tineau in limba germana iar modificarea statutului Bisericii Negre, pana atunci catolica, in biserica luterana a avut loc la initiativa umanistului Johannes Honterus.

Johannes Honterus, umanist si om de cultura cu importante contributii la dezvoltarea culturala si economica a zonei Brasovului (a scris carti, a avut initiativa construirii unei fabrici de hartie in Brasov etc) , este inmormantat in Biserica Neagra?

dupa incendiul devastator din anul 1689, cand Biserica Neagra a fost partial distrusa, a urmat o perioada de reconstructie de 100 de ani? In acest timp a fost extins acoperisul cladirii si a fost renovat interiorul care si-a pierdut astfel din influentele gotice capatand o infatisare baroca.

pentru refacerea boltilor bisericii, avariata grav dupa incendiu, au fost adusi mesteri din strainatate deoarece cei din zona nu aveau cunostintele necesare pentru a le reconstrui?

altarul actual al Bisericii Negre, datat din 1866, este construit in stil neogotic?

orga mecanica Buchholz care se afla in Biserica Neagra este cea mai mare si unica inca functionala din sud-estul Europei? Orga are 3993 de tuburi si 76 de registre si mai daruieste inca melomanilor clipe de neuitat in cadrul concertelor saptamanale care au loc aici.

in Biserica Neagra se afla cea mai importanta colectie de covoare orientale din sud-estul Europei? Adunata de-a lungul timpului, aceasta bogata zestre de covoare anatolice provenite din Asia Mica este alcatuita, in mare parte, din donatiile vizitatorilor.


Sursa: Wikipedia

Cele Sapte Noi Minuni Ale Lumii

Taj Mahal, India (1630 e.n.)
Acest mausoleu imens a fost executat la cererea lui Shah Jahan, al-5-lea imparat musulman pentru a aduce un omagiu raposatei sale. Construit din marmura alba si tronand in mijlocul unor gradini, Taj Mahal este vazut ca bijuteria perfecta a artei musulmane in India. Imparatul Shah Jahan a fost ulterior trimis la inchisoare si se spune ca, singura lui posibilitate de a vedea Taj Mahal era prin mica fereastra a celulii sale.


Colosseum, Roma, Italia. (70-82 )
Acest amfiteatru celebru din centrul Romei a fost construit pentru a multumi legionarii de succes si pentru a sarbatori gloria imperiului roman. Conceptul dupa care a fost proiectat este inca de actualitate astfel incat majoritatea stadioanelor de sport construite la 2000 de ani distanta inca poarta amprenta acestuia in design.


Petra, Iordania (9 B.C.-40 A.D.)
La marginea desertului arab Petra era capitala infloritoare a imperiului condus de regele Aretas al IV-lea. Maestrii in tehnologia apei, acestia si-au inzestrat orasul cu conducte si tunele. Un teatru, proiectat dupa modelul greco-roman avea destul spatiu pentru a gazdui 4.000 de spectatori. Astazi Petra ramane ca un exemplu impresionant al culturii Orientului Mijlociu.


Machu Picchu, Peru.(1460-1470)
In secolul al 15-lea, imparatul incas Pachacutec a construit un oras "in nori", sus pe un munte cunoscut sub numele Machu Picchu (munte batran). Aceasta asezare extraordinara se gaseste la jumatatea muntilor Anzi, in interiorul junglei amazoniene si deasupra raului Urumbamba. A fost abandonat probabil din cauza unei epidemii de variola si dupa ce spaniolii au invins imperiul incas, orasul a ramas "pierdut" timp de trei secole. A fost redescoperit in 1911 de catre Hiram Bingham.


Marele Zid Chinezesc (220 i.e.n. si 1368-1644 e.n.)
Marele Zid a fost construit pentru a lega fortificatii existente intr-un sistem de aparare unificat impotriva triburilor mongole care incercau sa invadeze China. Este cel mai mare monument facut fara interventia masinilor si se dezbate ca este singurul vizibil din spatiu.


Statuia lui Iisus, Rio de Janeiro, Brazilia.(1931)
Aceasta statuie a lui Iisus se afla la 38 de metri inaltime, deasupra muntelui Corcovado, veghand orasul Rio de Janeiro. Proiectat de brazilianul Heitor da Silva Costa si realizat de sculptorul francez Paul Landowski, este unul dintre cele mai cunoscute monumente ale lumii. Statuia a fost construita in 5 ani si a fost inaugurata pe data de 12 Octombrie 1931. A devenit un simbol al orasului si al ospitalitatii brazilienilor care primesc vizitatorii cu bratele deschise.



Piramida de la Chichen Itza, Peninsula Yucatan,(inainte de anul 800 e.n.)
Chichen Itza, cel mai faimos oras-templu al maiasilor a servit drept centru economic si politic al civilizatiei maiase. Structurile-i variate care includ Piramida din Kukulkan, Templul lui Chac Mool, Culoarul celor 1000 de stalpi si Campul de Joc al Prizonierilor pot fi admirate si astazi si stau ca marturie a angajamentului pe care maiasii il aveau pentru spatiul arhitectural si pentru compozitie. Piramida este ultima construita si cu siguranta cea mai impresionanta.

.

Cele Sapte Minuni Ale Lumii

Cea mai veche versiune cunoscută a listei îi aparţine lui Antipater din Sidon şi a fost elaborată în secolul al II-lea î.Hr.; se pare că se bazează pe ghidurile populare printre călătorii eleni şi cuprinde doar clădiri din jurul Mării Mediterane, unde siguranţa călătoriilor era oarecum asigurată. Cele şapte minuni erau considerate minuni deoarece erau printre cele mai populare destinaţii; încă din 1600 î.Hr.
În lista iniţială a lui Antipater, Farul din Alexandria era înlocuit cu Zidurile Babilonului. Lista a fost folosită începând cu secolul al VI-lea d.H. Dintre aceste minuni, singura care s-a păstrat este Marea Piramidă din Giza. Existenţa Grădinilor suspendate nu a fost încă dovedită 100%. Înregistrările istorice indică faptul că celelalte cinci minuni au fost distruse prin dezastre naturale. Templul zeiţei Artemis din Efes şi Statuia lui Zeus din Olympia au fost distruse de incendii, iar Farul din Alexandria, Colosul din Rodos şi Mausoleul din Halicarnas au fost distruse de cutremure.



Farul din Alexandria


Colosul din Rodos


Mausoleul din Halicarnas


Statuia lui Zeus din Olympia


Templul zeiţei Artemis din Efes



Grădinile suspendate ale Semiramidei


Marea Piramidă din Giza

.

Scaun pentru barbati

Iata un scaun ideal pentru cei care doresc sa-si relaxeze cele mai sensibile parti ale corpului. Stand pe acest scaun nu vei avea migrene sau dureri de cap. Garantat.

.

Internet de mare viteza prin Google Tisp

Gigantul Google ofera in Statele Unite si Canada servicii de acces internet de mare viteza printr-o noua si uimitoare tehnologie denumita TiSP. Mai mult, pachetul de baza pentru conectarea la internet ce ofera o viteza de download de 8Mbps este gratuit.

Tehnologia revolutionara Google TiSP foloseste reteaua de canalizare pentru legatura ruterului printr-un cablu de fibra optica la nodul de acces TiSP. Google pregateste si un serviciu TiSP pentru companii.

Pentru mai multe informatii si comenzi ferme vizitati Google TiSP.

Serviciul TiSP este in stadiul beta dupa cum explica si Google pe pagina serviciului:

“When things go wrong with TiSP, they go very, very wrong. Let’s leave it at that.“

.

Prin frumoasa zona a pasului Rucar - Bran

Cheile Dambovicioarei


Cheile mari ale Dambovitei


Candva era padure...


La stana


O stana din Catunul Dambobicioara


Cheile mari ale Dambovitei

In vestul si nord-vestul Culoarului Rucar-Bran se inalta impunatoare creasta Pietrei Craiului, care constituie unul dintre cele mai reprezentative obiective turistice ale muntilor nostrii. Masivul Piatra Craiului domina cu creasta sa zimtata depresiunea Tara Barsei la nord-est, Culoarul Rucar-Bran la sud si est si Culoarul Tamasului (Rucar-Zarnesti) la nord si vest.

Datorita pozitiei, directiei si aspectului sau general, Piatra Craiului constituie o unitate geografica bine delimitata. Piatra Craiului este delimitata la nord de Valea Barsei, la vest de Dambovita, pe latura de est de Vladusca si Raul Mare pe o parte si pe de alta parte de Valea Seaca a Pietrelor - Brusturet - Dambovicioara, in timp ce la sud descreste treptat pana in vaile raurilor Dambovita si Dambovicioara.

Masivul Piatra Craiului se intinde intre coordonatele de 45o22'03" si 45o35'11" latitudine nordica si 25o07'38" si 25o23'18" longitudine estica si poate fi impartit in trei subunitati distincte, separate prin limite naturale clare (Saua Funduri, Curmatura Pietrei Craiului) si anume in: Piatra Craiului Mare, Piatra Craiului Mica si Pietricica.




Prin lungimea, altitudinea si diversitatea peisajului, Piatra Craiului Mare este cea mai cautata, intinzandu-se pe circa 22 km intre Curmatura Pietrei Craiului si Saua Funduri si fiind o adevarata provocare pentru turisti. Aici se afla si cel mai inalt varf din masiv: La Om sau Piscul Baciului - 2237 m. La randul sau, Piatra Craiului Mare este impartita in doua regiuni: Creasta Nordica, cuprinsa intre Curmatura Pietrei Craiului si Saua Grind, si Creasta Sudica, ce incepe in Saua Grind si sfarseste in Saua Funduri.

Abrupturile ce strajuiesc creasta pe de o parte au o mare cautare in randul alpinistilor si nu numai. Intre Varful Turnu si Umerii Pietrei Craiului intalnim abruptul nord-vestic care este brazdat de numeroase vai torentiale, numite padine, si incins de brane care formeaza adevarate gradini suspendate si totodata trasee preferate de turistii cu experienta si incercati in ale muntelui.

Abruptul vestic, desi are o intindere mai mica, este la fel de salbatic, dar mai indepartat de localitati si cabane, fiind cuprins intre Umerii Pietrei Craiului si Valea Urzicii. Vaile se contureaza abia de la baza peretilor si dispar complet in zona marilor acumulari de grohotis.

Abruptul estic este ceva mai putin salbatic, avand pante mai domoale, unele acoperite cu pasuni intinse care sunt intrerupte de mici insule de stancarii, tancuri, muchii si pereti de mica inaltime.

Sursa: Piatra Craiului - Emilian Cristea, Editura Sport-Turism Bucuresti, 1984

.

Microsoft continua dezvoltarea Windows XP

Deoarece alfabetizarea intregii populatii de pe Glob reprezinta inca o problema spinoasa, cei de la Microsoft au pornit un ambitios proiect in acest scop. Astfel s-a luat decizia de a se continua dezvoltarea sistemului de operare Windows XP in vederea includerii unei functii revolutionare ce are drept consecinta eliminarea tastaturii. Prin implementarea unui algoritm complex ce poate identifica gandurile pentru ca apoi sa le transcrie in diverse aplicatii (documente, messenger, mail, etc.) geniile de la Microsoft au denumit proiectul Pacala XP, deoarece sofisticatul sistem poate decodifica si scrie mesajele transmise de persoanele analfabete prin intermediul limbajului corpului (miscari ale membrelor, corpului, expresiile fetei, etc).

Potrivit unor surse neofciale, noua varianta de Windows, Pacala XP, va fi lansata cel mai devreme in primele zile ale anului viitor, pana acum singurul detaliu practic ce a scapat din laboratoarele Microsoft fiind doar o imagine a revolutionarului sistem de operare:

.