Top 15 Morti Stupide Din Istorie

Unii sunt celebri in viata, iar dupa moarte sunt uitati. Altii ajung vedete de abia cand mor tocmai gratie modului stupid in care reusesc performanta asta. Mai exista si rarele cazuri de personalitati care nici in moarte nu pot sa nu iasa in evidenta.

In general, moartea e inevitabila si trista, insa, in unele cazuri, un deces absurd iti poate descreti involuntar fruntea. Asta ne propunem in randurile urmatoare.

1. Fostul presedinte francez, Felix Faure, a murit (fericit), in 1899, in propriul birou in timp ce amanta sa ii facea sex oral.

2. Cantaretul francez Claude Francois, care a compus varianta originala a melodiei My Way, a murit electrocutat in timp ce incerca sa schimbe un bec in cada plina cu apa.

3. Leslie Harvey, chitaristul trupei Stone the Crows, a murit pe scena in 1972, electrocutat de microfonul la care canta.

4. O alta moarte cel putin bizara este a dramaturgului Tennessee Williams, care, in anul 1983, a fost gasit mort in camera de hotel, dupa ce s-a inecat cu un dop de sticla. Era mort de beat.

5. Poate cea mai controversata moarte este cea a prezentatoarei TV Christine Chubbuck, angajata a postului de televizune Channel 40. Aceasta a anuntat in timpul unei emisiuni ca va urma o premiera absoluta: a scos un revolver si s-a impuscat in cap. Imaginile au fost transmise in direct.

6. In 2005, Lee Seung Seop, un coreean in varsta de 28 de ani, s-a prabusit intr-un internet cafe, dupa ce jucase Starcraft & World of Warcraft timp de aproximativ 50 de ore consecutiv. Cu sase saptamani inainte de moartea sa, fusese concediat pe motiv ca lipsea de la serviciu pentru a-si petrece timpul jucandu-se pe computer.

7. In 1923, jocheul Frank Hayes a suferit un atac de cord in timpul unei curse. Calul sau, Sweet Kiss, a terminat pe primul loc, Hayes devenind astfel primul jocheu mort care a castigat vreodata o cursa.

8. Un barbat din Texas, SUA, care nu putea sa inghita alcool din cauza unor probleme medicale la gat. Nu a renuntat la alcool, ci a incercat sa il introduca in organism prin rect, printr-o procedura similara celei prin care se face o clisma. A murit dupa ce si-a introdus in organism doua sticle de sherry de 1,5 litri.

9. Un barbat din West Virginia a fost zdrobit sub resturile unui hambar, dupa ce a taiat cu o drujba un stalp de sustinere si a facut ca toata cladirea sa-i cada in cap.

10. Doi tineri din Carolina de Sud, sot si sotie, au fost gasiti in coma, goi pe strada. Mister mare, nu prezentau urme de violenta. S-a investigat atent si le-au fost gasite hainele pe un acoperis tuguiat de deasupra locului unde au fost descoperiti. Se pare ca au cazut in timp ce incercau sa faca dragoste.

11. Un om a murit inecat in piscina. Nimic ciudat pana aici. Insa trebuie spus ca e cel putin stupid sa te ineci in piscina la o petrecere la care erau prezenti in jur de 200 de salvamari. S-a intamplat in 1985, la petrecerea organizata de salvamarii din New Orleans, pentru a sarbatori incheierea sezonului fara niciun deces. La sfarsitul patrecerii a fost gasit in piscina corpul neinsufletit al lui Jerome Moody in varsta de 31 de ani. Nimeni nu a observat pana atunci ca omul plutea fara suflare.

12. Hans Steininger a fost relativ celebru pentru ca avea cea mai lunga barba din lume: de 1,4 metri. Barba insa l-a si ucis. In anul 1967 a avut loc un puternic incediu, in timpul caruia, incercand sa fuga, Steininger s-a impiedicat de propria barba si si-a rupt gatul.

13. In 1991, Yooket Paen a murit in timp ce se plimba prin ferma sa. A alunecat intr-o groapa, in cadere s-a agatat de un cablu de curent si s-a electrocutat. La inmormantare, sora sa, aratand cum s-a intamplat nefericitul eveniment, a alunecat si a atins acelasi fir. A decedat si ea tot prin electrocutare.

14. Un barbat din Illinois a pariat cu un prieten ca, dintre ei doi, va sta cel mai mult intins pe sine in calea unui tren care se apropie. A castigat.

15. In 1990, un magician amator a murit in timp ce incerca sa faca o cascadorie numita ‘ingropat de viu’. S-a asezat intr-un sicriu din sticla construit de el si a fost coborat intr-o groapa. Aceasta a fost partial acoperita cu pamantul scos, iar echipa care il ajuta a turnat beton pentru a umple groapa. La un moment dat, acestia si-au dat seama ca betonul a spart sicriul, iar cand l-au scos, au constatat decesul.

Anaconda De 18 Metri

Ziua De 8 Martie

Istoria acestei zile începe în 1910 la nivel mondial, iar în Australia în 1928. Însă femeile socialiste din Statele Unite şi-au serbat pentru prima dată ziua dedicată lor în 1908 şi au ajutat la crearea unei eveniment internaţional cu această temă.

Sărbătoarea a fost percepută mult timp drept moment în care erau afirmate drepturile sociale şi politice ale femeilor, precum şi progresele făcute în ceea ce le priveşte.

Apărută într-o vreme a marilor tulburări sociale, Ziua Internaţională a Femeii s-a ales şi cu moştenirea protestului tradiţional şi a activismului politic. În anii de dinainte de 1910, destul de multe femei din ţările dezvoltate industrial munceau. Slujbele lor, majoritatea în domeniul textilelor şi al serviciilor casnice, erau însă supuse discriminării sexuale şi erau plătite mult mai prost decât cele ale bărbaţilor. Au apărut organizaţiile sindicale, iar de aici până la revoltele industriale n-a mai fost decât un pas.


Multe dintre schimbările care au apărut în existenţa femeilor au exercitat o presiune majoră asupra restricţiilor politice care le înconjurau. În ţările Europei, în Marea Britanie, America şi ceva mai puţin în Australia, femeile reprezentînd toate nivelele sociale, au început campania pentru obţinerea dreptului de vot.

Unii socialişti au văzut în cererea femeilor de a avea drept de vot o chestiune nu neapărat necesară pentru mişcarea clasei muncitoare, în timp ce alţii, precum nemţoaica Clara Zetkin şi rusoaica Alexandra Kollontai au luptat pentru el cu toate forţele pentru a fi acceptat ca parte absolut indispensabilă a programului socialist. Au fost şi socialişti care au susţinut faptul că era mult mai important să se zbată pentru dreptul de proprietate, de pildă.

În 1903 în Statele Unite, organizaţiile sindicale ale femeilor precum şi femeile care aveau profesii liberale luptatu de asemenea pentru dobîndirea dreptului de vot, punând bazele Ligii Uniunii Sindicale a Femeilor. Erau ani ai greutăţilor şi ai amărăciunii pentru multe femei care erau nevoite să muncească în condiţii improprii sau să stea acasă luptându-se cu sărăcia şi cu violenţa familială.

În 1908, în ultima duminică a lunii februarie, femeile socialiste din Statele Unite au organizat prima Zi a Femeilor, cu demonstraţii ample prin care se cerea dreptul de vot, precum şi drepturi politice şi economice pentru femei. În anul următor, peste două mii de persoane au luat parte la adunarea de Ziua Femeilor care a avut loc în Manhattan. De această dată, femeile care lucrau în domeniul confecţiilor au intrat în grevă generală. 30.000 de mii de confecţionere de cămăşi au stat în frigul iernii timp de 13 săptămâni pentru a fi plătite mai bine şi pentru condiţii mai bune de muncă. Liga Uniunii Sindicale a femeilor a plătit cauţiunile pentru grevistele arestate.


În 1910 pe Ziua Femeilor au pus stăpânire socialiştii şi feministele în Statele Unite. În acelaşi an a avut loc la Copenhaga cea de-a doua conferinţă a femeilor socialiste unde s-a propus ca Ziua Femeilor să devină o sărbătoare internaţională, ceea ce s-a şi întâmplat. Clara Zetkin a afirmat atunci că ar trebui stabilită o zi în care femeile să-şi ceară drepturile.

Prima zi Internaţională a Femeii s-a ţinut în 19 mai 1911 în Germania, Austria, Danemarca şi în alte câteva ţări europene. Data a fost aleasă de femeile germane pentru că, la aceeaşi dată în 1848, regele Prusiei a trebuit să facă faţă unei revolte armate şi a promis că va face o serie de reforme, inclusiv introducerea votului pentru femei.

Cea mai memorabilă zi a femeii a fost sărbătorită în martie 1917, în Petrograd (actualul Sankt Petersburg) când femeile au demonstrat pe stradă în 7 martie, protestând faţă de închiderea muncitorilor pe o platformă de armament. Soţiile, fiicele şi mamele acestora, multe dintre ele oprimate ca prostituate, au cerut încetarea acestei umilinţe şi sfârşitul foametei cu care se luptaseră în ultimii trei ani.

Însă Ziua Internaţională a Femeii a fost recunoscută oficial mult mai târziu, în 1975, de către Naţiunile Unite şi a fost adoptată, începând cu această dată, de multe dintre guvernele ţărilor care până atunci nici nu aflaseră de existenţa ei

Multe s-au întâmplat de-a lungul timpului de Ziua Femeii, unul dintre lucrurile spectaculoase petrecându-se în Iran, în 1982, când femeile au recurs la unul dintre cele mai curajoase gesturi ale existenţei lor: şi-au dat la o parte, întreaga zi, vălul care le acoperea faţa.

Una dintre cele mai înfocate susţinătoare ale drepturilor femeii a fost australianca Jean Devanny care, încă din 1936, nu s-a sfiit să afirme libertatea sexuală a femeii, subiect care la acea vreme, dincolo de faptul că a şocat, era total deplasat. Ea spunea că femeile au acelaşi drept ca şi bărbaţii să se bucure de sex şi asta nu pentru faptul că sexul al fi un prerogativ al bărbaţilor, ci pentru că, de obicei, bărbaţii au experienţe sexuale mult mai plăcute decât cele ale femeilor.

Necesitatea eliberării femeii a dus la dizolvarea unor alianţe şi la formarea unora noi. Au existat adesea tensiuni între grupurile care susţineau diferite curente de opinie, cele mai multe fundamentate pe deosebirile de limbaj sau de vestimentaţie, care ascundeau însă neînţelegeri politice mult mai grave. Criticarea familiei şi sloganuri precum "mai bine moartă decît măritată" şi discuţiile deschise pe tema sexualităţii libere şi a lesbianismului nu au fost privite deloc cu ochi buni de către formaţiunile tradiţionaliste. Provocarea pe care toate acestea o reprezentau pentru femeile care până atunci fuseseră sigure doar de rolul lor de gospodine, a constituit o ameninţare evidentă pentru doamnele mai în vârstă şi mai conservatoare.

Multă vreme, încălcarea drepturilor femeilor a fost neglijată de organizaţiile internaţionale, guverne, grupurile de apărare a drepturilor civice şi presă. Astfel, milioane de fete şi femei din lumea întreagă au continuat să fie victime ale abuzurilor de tot felul, degradante şi chiar mortale.

Una dintre cele mai active organizaţii pentru apărarea drepturilor femeilor este Equality Now, care a punctat cele mai importante dintre problemele cu care ele se confruntă încă în lume: violul, contracepţia şi avortul, tratamentul aplicat femeilor şi discriminarea sexuală, violenţa conjugală, reprezentarea politică, pruncuciderea, hărţuirea sexuală, cliteridectomia şi pornografia.

Rezultatele muncii acestor organizaţii sunt din ce în ce mai vizibile, în primul rând la nivelul legislaţiei.

Au rămas însă multe situaţii în care drepturile femeii sunt încălcate sau tratate ca şi cum nu ar fi existat niciodată

Babele Lui Martie

”Zilele Babelor”, cum sunt cunoscute in popor, marcheaza iesirea treptata din iarna si instalarea primaverii. Si cum inceputul de an agricol era si o perioada incarcata de energii nefaste de care se facea „vinovat” soarele vatamator al primaverii, antichitatea a oferit si o solutie: martisorul care are ca efect contracararea actiunii soarelui alb intrupat prin banutul de argint. Denumit popular si martigus sau mart, vestitorul primaverii, oferit acum mamelor si iubitelor, este o reminiscenta a cultului soarelui, care s-a pastrat in Romania pana acum sub forma a numeroase superstitii, datini, credinte si traditii populare. Fetele si femeile poarta martisoare pentru a sarbatori venirea primaverii. Acum cateva sute de ani, martisoarele erau un “talisman solar”, parte a unui rit arhaic de infrumusetare: exista credinta ca cine purta martisor nu va avea pistrui tot anul. Romulus Vulcanescu arata in “Mitologia romana” ca, pe vremuri, fetele ieseau in gradina de cum se desprimaverea, luau martisorul si-l aruncau in sus, spre soare, zicand: “Sfinte Soare, sfinte Soare, / daruiescu-ti martisoare, / in locul lor ma fereste / de pistrui ce ma-negreste. / Ia-mi te rog negretele / si da-mi albetele, / fa-mi fata ca o floare / sfinte Soare, sfinte Soare”.
FIRUL ANULUI POARTA NOROC
Exista legende potrivit carora firul martisorului ar fi fost impletit de baba Dochia, in zilele cand se urca cu oile pe munte. Asemenea Moirelor din mitologia greaca, a Parcelor din mitologia romana, cu Laima-Dalia din mitologia tarilor baltice, similar cu Feele in Anglia, Tara Galilor, Scotia si Irlanda sau cu Ursitoarele autohtone care torc firul vietii la nasterea pruncului, se spune ca Baba Dochia toarce firul anului, la nasterea stravechiului inceput de an agrar. O alta legenda spune ca: „Baba Dochia, umbland cu oile prin padure, torcea lana din furca si, gasind o para, i-a facut borta, legand-o cu un fir de ata. Asta a fost de 1 martie si de atunci s-a latit obiceiul.” Pe la mijlocul sec. XIX, banutul cu snur care apara de boli, deochi si friguri si aducea noroc, sanatate si bunastare a fost adoptat si de oraseni. Datina devine astfel una dintre cele mai indragite traditii neaos romanesti. In locul banului gaurit, s-au facut in ani tot felul de mici figurine simbolizand norocul: clasica potcoava, trifoiul cu patru foi, co- sarul, buburuza sau figurina care simbolizeaza primavara: ghiocelul. Intre timp, „elanul” mesterilor a transformat marti- sorul in tot felul de figurine care nu mai au nicio legatura cu semnificatia initiala. Snurul „de arnici si gaitan” este inlocuit cu fir de matase, pastrandu-se doar culorile rosu/alb cu inteles simbolic. 1 martie, Martisorul, devine o zi in care fiecare femeie primeste acest dar ca simbol al primaverii, al dragostei sau prieteniei.
BABELE MARTISORULUI, ORACOLELE ROMANILOR
In afara de sarbatoarea Martisorului, primele zile ale lunii Martie au un statut special in toata tara: de la mic la mare, romanii isi aleg una dintre aceste zile, numind-o “baba mea” si urmaresc cu atentie vremea, incercand sa-si prevesteasca viitorul an in functie de aspectul zilei: o “baba” insorita si senina anunta un an bun si linistit. Dimpotriva, o “baba” mohorata si ploioasa sau cu zapada inseamna ca urmeaza un an plin de necazuri si de suparari. In aceasta perioada, vremea este la fel de instabila, precum firea babelor. In 9 Martie, ortodocsii ii celebreaza pe cei 40 de mucenici, arsi pe rug in perioada de inceput a crestinismului. In anumite parti, exista obiceiul de a prepara din aluat „mucenicii”: un fel de covrigi in forma de “opt”, mult mai mici si fierti in apa indulcita in care se adauga nuci si scortisoara. In calendarul popular, la aceasta data incep zilele “mosilor”, care sunt 9, asa cum sunt si zilele “babelor”, babe numite in Ardeal si „vantoase”.

DAKIA SI BABA DOCHIA
Legendele legate de Dochia o arata cand fosta printesa, cand baba acra si rautacioasa. Potrivit etnologilor, Dochia ramane in Panteonul mitologiei romane ca o divinitate agrara si materna la varsta senectutii, care moare si renaste simbolic la 9 martie, Anul Nou Agrar si echinoctiul de primavara in Calendarul Iulian, pe stil vechi. In prima legenda, mitul Dochiei se impleteste cu istoria si se leaga de cucerirea Daciei. Printesa Dakia ar fi fost fiica lui Decebal, vestita pentru frumusetea si curajul ei. Cand Decebal a fost asediat in cetatea Sarmizegetusa de oastea imparatului Traian, ea a sarit in ajutorul tatalui, in fruntea unei ostiri adunate la indemnul ei. Ajutorul insa a venit prea tarziu: cetatea asediata era deja cucerita, iar printesa Dakia a fugit cu restul ostirii ramase, in munti. Imparatul Traian a vazut-o si, impresionat de frumusetea si curajul ei, a vrut s-o aiba. Traian a pornit cu soldatii in urmarirea ei, pana pe Muntele Ceahlau. Cand a inteles ca nu mai poate scapa, Dakia a cerut ostasilor din jur sa fuga mai departe pentru a deruta urmaritorii. Ramasa singura, s-a rugat marelui zeu Zalmoxe sa nu o lase sa fie necinstita de imparatul Traian. Zeul i-a ascultat ruga si a transformat-o intr-o batrana ce pastorea o mica turma de oi. Traian a intrebat-o pe batrana daca a vazut o printesa frumoasa, iar Dakia i-a aratat cu toiagul inspre miazazi. Potrivit legendei, batrana Dakia mai traieste si acum in munti. George Calinescu, in „Istoria literaturii romane”, potriveste legenda ei intre cele patru mituri esentiale „care au modelat cultura si spiritualitatea romaneasca”, pe langa cel al „Mioritei”, al „Mesterului Manole” si al „Zburatorului”.

LEGENDE DE PRIMAVARA
Numele de Dochia este legat si de numeroase legende care descriu atmosfera pastorala a satului romanesc, cu conflictele dintre soacra si nora, certuri care sugereaza opozitia intre timpul vechi si cel nou, intre iarna si vara. Fiul Dochiei ar fi fost Dragobetele si Dochia, pentru a-i face zile fripte nurorii, ar fi trimis-o in padure sa-i culeaga fragi. In padure, tanara nevasta s-ar fi intalnit cu doi mosnegi, Dumnezeu si Sfantul Petru, care auzindu-i pasul, ar fi ajutat-o, umplandu-i poala cu jaratic, care acasa s-ar fi transformat in fragi. In alte legende, Dochia, convinsa ca a sosit primavara, a plecat cu oile sus la munte si, prevazatoare, si-a imbracat 9 cojoace. Se spune ca Martie, pentru a o pedepsi pentru cutezanta ei de a-l infrunta, a imprumutat cateva zile friguroase de la fratele sau, Februarie, a pornit o ploaie rece ce a durat 9 zile si care a udat cojoacele. Dochia le-a lepadat unul cate unul caci o ingreunau la mers. In alta versiune, vremea a devenit tot mai calda, iar Dochia si-a scos cojoacele pe rand. Cand a dezbracat si ultimul cojoc, a inceput o adevarata furtuna de zapada si Dochia ar fi inghetat, transformandu-se in stana de piatra, impreuna cu animalele pe care le pastorea. Stanca aceasta cu bolovanii ce o inconjoara a fost descoperita de Dimitrie Cantemir. El relateaza in „Descriptio Moldaviae”: „Cel mai inalt munte al Moldovei este Ceahlaul si daca acest munte ar fi cunoscut poetilor vechi, el ar fi tot atat de celebru ca si Olimpul, Pindul sau Pelia. Din varful sau ce se ridica la inaltime enorma ca un turn, porneste la vale un parau cu apa foarte limpede si, rostogolindu- se cu mare vuiet printre stanci, se arunca in raul Tazlau. Drept in mijlocul lui se vede o statuie straveche, inalta de cinci coti, intruchipand o baba inconjurata, daca nu ma insel, de 20 de oi, din sexul careia curge un izvor nesecat. Este desigur greu de spus daca natura si-a aratat in acest monument fantezia ei, sau daca mana iscusita a unui artist a plasmuit-o asa.” Asemenea „oameni de piatra” se pot vedea in diferite locuri din Carpatii Orientali si Meridionali, dar trecutul isi pastreaza misterul si legendele.