26 aprilie 2010

Cand terminam cu amatorismele si trecem la profesionisti?

In ultimele luni am citit zeci de site-uri culinare pentru retete. Imi place sa mananc bine, imi place sa fac mancare, imi place sa experimentez combinatii de condimente exotice si din aceasta cauza am cautat sute de retete.
Majoritatea site-urilor romanesti pe care gasesti retete sunt de un amatorism crancen atunci cand vine vorba de scris o reteta.
De ce cred asta veti afla in continuare.

In primul rand, proportiile in care pui ingredientele conteaza destul de mult. O ceapa la 10 kg de carne nu da acelasi gust unui fel de mancare, gust pe care l-ai putea obtine cu o ceapa la 500gr de carne. Dar “bucatarii” priceputi de pe respectivele site-uri (de fapt sunt doar vreo 10-15 site-uri originale, restul sunt niste copii nesimtite si ieftine) uita acest aspect, de altfel foarte important.
Sa dam si ceva exemple.

“Se pune o cănuţă cu…”
“O lingurita mare cu…”
“O lingurita mica de…”
“O jumatate de lingura medie cu…”
“O jumatate de ceşcuţă de…”
“O ceaşcă de… si o ceşcuţă de…”
“O cana mare de…”
“O jumatate de cana mica de…”

Cand vorbim de condimente, valorile astea sunt esentiale. Una e sa pui o lingura de busuioc si una de cimbru in loc de o lingurita… Sunt condimente foarte parfumate care pot strica mancarea. De fapt nu o strica, dar mananci si tot ce simti e gust de busuioc, cimbru, oregano sau cine stie ce alt condiment foarte parfumat. Nu se mai imbina aromele intre ele si nu mai realizezi efectul dorit. Cu alte cuvinte pierzi timpul si muncesti degeaba. Si mai cheltui si aiurea bani pe ingrediente.

Eu nu stiu care-i diferenta dintre “o ceşcuţă” si “o ceaşcă”. La fel si cu lingurile si linguritele. Am in casa opt lingurite de diferite marimi. Linguri la fel. Cestile incep de la cele in care incape un degetar si se termina la cele in care incap trei cafele. De cani nu mai zic… Cea mai mare cana pe care o am in casa are 1.5 litri. Oare se pune ca “o cana mare de…”?
Daca tot te rupi in figuri ca esti mare bucatar, pune frate ingredientele pe cantitati.
Inteleg chestiile de genul “un varf de” sau “cat iei cu doua degete”, dar cand vorbim despre cani, cesti, linguri si lingurite, ar fi frumos sa vezi cam cat e lingurita sau cam ce cantitate ai nevoie.

O alta chestie deranjanta descoperita de mine pe site-urile culinare din Romania a fost cea legata de condimente. Gasesti niste mancaruri de-ti lasa gura apa. Plang cainii din fata blocului cand gatesti si-ti bat vecinii in teava sa inchizi geamul ca le curg balele de-ti fac inundatie. Atat ca e o mica problema.
Trebuie sa folosesti condimentul cutare, cutare si cutare. Daca nu le ai pe alea iese ceafa la gratar cu cartofi prajiti. Singura problema este ca respectivele condimente (alea care fac diferenta dintre o mancare care-ti da orgasm gastronomic si o banala ceafa la gratar cu sare si oregano) nu se gasesc de cumparat in Romania.

“Le-am cumparat cand am fost in India.”
“Le-am primit de la un prieten care s-a intors din America Latina.”
“Mi le-a trimis frate-miu din Spania.”
“Le-am luat cand am fost in delegatie in China sau Japonia, la noi n-aveti nici o sansa sa le gasiti.”
“Mi le-a facut rost var’miu care-i vaporean. Le gasesti doar in Thailanda…”

Da, mersi. Atunci la ce naiba ai mai pus reteta pe site? In caz ca am drum prin China sau India sa stiu ce condimente sa-mi cumpar? Daca n-am var vaporean sa-mi aduca din Thailanda mirodenii ce fac?
Ceafa cu cartofi prajiti, nu?

Eu sunt de parere ca atunci cand pui o reteta pe un site culinar, ori o faci cu ingrediente pe care le poti gasi in orice supermarket, ori cu condimente sau ingrediente mai speciale, dar care pot fi achizitionate din Romania (sau care, printr-o comanda pe internet pot ajunge si in Romania). Eventual pui si de unde poti cumpara acele condimente, mai ales in conditiile in care folosesti niste minuni despre care nici macar n-au auzit unii.
Ok, faci retete exotice care-ti lasa gura apa doar cand le vezi in poze. Dar spune frate de unde ai cumparat ingredientele. Spune de unde le putem cumpara si noi, chiar daca nu-ti place sa faci cuiva reclama gratuita. Da-ne o speranta ca avem si noi sanse sa facem acea mancare pe care ne-o prezinti. Nu ne lasa salivand si cu ochii in soare…

Din punctul meu de vedere, asta inseamna profesionalism. Oferi un serviciu complet, un serviciu de care pot beneficia, in mare majoritate, cei care iti intra pe site. Daca tu vrei trafic dar oferi retete exclusiviste, cine naiba iti mai intra acolo?
Gasisem pe un site vreo mie de retete exotice superbe. Am stat o zi sa le citesc si mi-am dat seama ca nu pot face nici una. De ce? Pentru ca fiecare avea cel putin un condiment care nu se gaseste la noi. Nicaieri nu exista nici un link catre un magazin online (sau o adresa de contact/numar de telefon catre unul offline) care sa vanda respectivele condimente. Ce-am facut? Am salivat si am inchis site-ul. Nu l-am salvat la bookmark-uri, nu i-am citit inca o data adresa pentru a-mi aduce aminte de el. Nu. Pur si simplu l-am uitat. Pentru ca, pentru mine, acel site este inutil (si eu m-am straduit sa am cat mai multe condimente rare, noroc de Adi Hadean ca ma ajuta de am si reusit sa le adun).

Asa ca acum dau un sfat gratuit celor care se avanta in aventura asta culinara: Daca vreti sa va deschideti un site cu retete culinare, incercati sa scrieti/prezentati retete care pot fi facute cu ingredientele care se gasesc in Romania sau care pot ajunge si in Romania. Oare nu-si da nimeni seama ca, atunci cand faci un site cu retete speciale care pot fi facute in orice casa din Romania, vei avea mai mult succes decat atunci cand bagi minunea minunilor cu ingrediente care nu se gasesc la noi?

Altfel veti avea doar cativa cititori care, la un moment dat, se vor satura de salivat si vor uita adresa site-ului pentru ca isi vor da seama ca nu vor putea face prea curand acele retete.