In afara continentelor cunoscute astazi, in istoria antica mai sunt mentionate si alte continente, cum ar fi:
- Hyperboreea, leaganul civilizatiei, al celei de-a doua rase umane, situata intre Europa (pana la granita cu Dacia) si Africa;
- Lemuria, leaganul celei de-a treia rase umane, situata intre Africa si Australia;
- Mu (azi, Oceanul Pacific);
- Atlantida, leaganul celei de-a patra rase umane (azi, Oceanul Atlantic).
Dintre toate, Atlantida este cel mai cunoscut continent. Exista o descriere a ei lasata noua de Platon: continent vast, loc paradisiac, de eruditie, de scolarizare a terrienilor obtinuti prin inginerie genetica dintre hominizi de Neanderthal si stramosi veniti din galaxie. Dupa scufundarea continentului, cu aproximativ 10000 de ani in urma, oamenii si sacerdotii s-au retras pe marginile acestuia, adica pe coastele Europei de Vest, in Egipt, America de Est, Brazilia si America Centrala.
Se spune ca atlantii aveau cunostinte despre vehicularea energiilor cosmice si subterane. Scapandu-le de sub control, desigur, in mod neintentionat, au provocat doua cutremure uriase de pamant, in doua etape, acum 40 000 de ani si acum 10 000 de ani, cand s-au produs modificari ale scoartei terestre. Prin urmare au fost nevoiti sa se mute in alte zone ale globului.
Atlantii aveau cunostinte profunde in domeniul ezoteric:
- foloseau cristalele pentru intinerire si chiar pentru prelungirea vietii cu cateva sute de ani;
- masinile erau puse in miscare cu puterea mintii sau cu electricitate produsa de cristale prin transformarea luminii;
- cu ajutorul cristalelor captau energia pamantului;
- folosind gandirea controlata, mareau dimensiunile cristalelor si le dadeau forme exacte; aceste cristale uriase erau folosite pentru deplasari cu nave aeriene, maritime si submarine sau in constructii (pentru ridicarea unor pietre de zeci de tone, fara a fi atinse), si toate acestea, doar valorificand energia cristalului;
- aveau faruri tot cu cristale;
- templele erau construite pentru vindecari; aici, lumina, sunetul, culoarea, magnetismul si gandul erau canalizate prin cristale; ei preferau chirurgia eterica celei fizice.
Dar energia a fost folosita si pentru distrugere. Cand au inceput sa apara modificari ale scoartei terestre, locuitorii acestui taram mirific au fost obligati sa-l paraseasca si sa se indrepte spre zone cu grad de seismicitate scazut - adica in Egipt. Din pacate, nu s-au gasit relicve atlante, iar datele stiintifice actuale infirma existenta ei. Atlantida, asemenea celorlalte continente pierdute, ramane in istorie si in memoria omenirii doar ca mit cu nuclee protoistorice, leaganul unor civilizatii de la inceputul rasei umane.
In Atlantida au trait sapte subrase umanoide cunoscute sub urmatoarele nume:
• subrasa Romohal;
• subrasa Tlavatli;
• subrasa Tolteca;
• subrasa Primilor Turanieni;
• subrasa Stramosii Semitilor;
• subrasa Akadiana;
• subrasa Mongoloida.
Atlantii constituiau a patra mare rasa a omenirii, fiind predecesorii arienilor - a cincea mare rasa, din care facem parte noi, oamenii de astazi.
Subrasa Tlavatli a pus bazele unui imperiu puternic, dar toltecii au ajuns la cel mai inalt grad de civilizatie si au organizat cel mai puternic imperiu din Atlantida. Ei au stabilit principiul succesiunii ereditare. La inceput, toltecii au fost divizati in regate independente, de mici dimensiuni, care se razboiau cu lemurienii si romohalii din sud. Dupa ce i-au cucerit si i-au transformat in sclavi, regatele lor s-au unit, devenind o federatie cu un imparat. Cei mai inzestrati oameni urmau o scoala oculta, ajungand la diverse stadii de initiere, chiar pana la nivelul de adept. imparatul insusi era un adept, ceea ce a facut ca mii de ani Dinastia Divina sa conduca Atlantida si insulele apropiate din vest si din est.