Enigmele deja vu sau amintirile despre viitor

Peste 70 % din populatia Terrei sustine ca a experimentat, macar odata, un straniu sentiment de familiaritate fata de lucruri care, in mod normal, ar fi trebuit sa fie total necunoscute. O vizita in premiera la un magazin in care totul pare deja cunoscut, o discutie ce lasa impresia ca a mai avut loc, desi ea nu s-a mai intamplat niciodata, sau chipul familiar al unei persoane care, in realitate, este vazut pentru prima oara, sunt doar cateva dintre simptomele neexplicate, insa considerate normale, ale senzatiei de deja vu.

Peste 70 % din populatia Terrei sustine ca a experimentat, macar odata, un straniu sentiment de familiaritate fata de lucruri care, in mod normal, ar fi trebuit sa fie total necunoscute. O vizita in premiera la un magazin in care totul pare deja cunoscut, o discutie ce lasa impresia ca a mai avut loc, desi ea nu s-a mai intamplat niciodata, sau chipul familiar al unei persoane care, in realitate, este vazut pentru prima oara, sunt doar cateva dintre simptomele neexplicate, insa considerate normale, ale senzatiei de deja vu.

Unele persoane ajung pana in punctul in care pot da detalii amanuntite despre locuri pe care le vad pentru prima oara ca si cum, intr-o experienta sau existenta anterioara, ar fi trait exact aceleasi senzatii, iar sentimentul de deja vu poate fi atat de intens incat apare tendinta de a fi asociat cu aspecte mistice ale vietii. Este deja celebru cazul lui Carl Gustav Jung, ilustrul psiholog elvetian si fondator al psihologiei analitice, cel care a descris un puternic sentiment de deja vu in momentul in care s-a aflat in fata unui tablou ce ilustra un medic. Senzatia de familiaritate a psihologului fata de pantofii si hainele personajului din tablou l-a determinat intr-un final pe acesta sa concluzioneze: persoana pictata era el insusi in timpul unei vieti anteriorare, explicatie cel putin ciudata, tinand cont ca este vorba de unul dintre cei mai mari oameni de stiinta ai secolului XX.

Ce este senzatia de deja vu?

Desi in prezent exista peste 40 de teorii care incearca sa explice bizarele feste ale mintii umane, oamenii de stiinta sunt inca rezervati asupra acestui delicat subiect. Primul care a analizat senzatiile de deja vu si cel care, de altfel, a impamantenit acest termen, a fost medicul francez Emil Boirac. In volumul sau intitulat "L'Avenir des Sciences Psychiques", volum ce a fost publicat in anul 1876, omul de stiinta francez definea trei tipuri de deja vu: deja vecu – deja trait, deja senti – deja simtit si deja visite – deja vizitat. Ulterior, derivat din primele trei tipuri, a fost definit si sentimentul de deja entendu – deja auzit, precum si antonimul jamais vu – nemaivazut, senzatie opusa celei de deja vu, in care o persoana revenita intr-un loc familiar, spre exemplu, realizeaza ca nu mai recunoaste nimic.



Desi senzatiile de deja vu apar pe toata durata vietii, medicii au reusit sa identifice intervalele de varsta in care ele apar cel mai des, asta si ca o explicatie e existentei lor. Varstele critice sunt cele cuprinse in intervalul 15 – 19 ani si 35 – 40 de ani. Daca in cazul adolescentilor o posibila explicatie a aparitiei senzatiei de deja vu este data de reactia creierului in fata unor experiente noi si intense pe care subiectul nu le-a mai trait, in cazul persoanelor de varsta medie, vinovata de senzatiile misterioase ar fi criza varstei mijlocii, cea care incepe sa le joace feste subiectilor, dandu-le acestora false senzatii despre experiente care nu au avut loc.





Posibile explicatii ale sentimentului de deja vu

Dat fiind faptul ca senzatiile de deja vu nu sunt anuntate de simptome si nu dureaza mai mult de 30 de secunde, fenomenul in sine este unul extrem de dificil de studiat. Unul dintre primii oameni de stiinta care a incercat o aprofundare a misteriosului sentiment a fost Sigmund Freud. Acesta a vazut in falsele amintiri un rezultat al reprimarii inconstiente a memoriei de catre creierul uman in fata unor experiente traumatizante traite la o varsta frageda. De altfel, fenomenul descris de Freud, numit paramnezie, a fost general acceptat pentru o mare perioada din secolul XX, pana in momentul in care deja vu-ul a reintrat in atentia oamenilor de stiinta.

Ignorate o buna perioada de timp in mediile academice, datorita tot mai desei lor asocieri cu fenomene care ies din sfera stiintei (reincarnarile, fenomenele OZN sau parapsihologia), senzatiile de deja vu au reintrat de curand in atentia cercetatorilot dupa ce acestia au reusit sa aprofundeze studiul creierului uman.

Una dintre cele mai cunoscute teorii acceptate de catre cercetatori este cea a psihiatrului Alan Brown de la Universitatea Duke din Statele Unite ale Americii si a colegei sale, Dr. Elizabeth Marsh, teorie cunoscuta sub numele de atentie distributiva sau teoria mesajelor subliminale. Intr-unul dintre testele efectuate de cei doi oameni de stiinta, acestia au prezentat unui grup de studenti o serie de fotografii ale unor locatii pe care nici unul dintre subiecti nu le mai vazuse vreodata. Cu putin timp inainte de inceperea testelor, cercetatorii au bombardat practic cu mesaje subliminale – imagini care nu durau mai mult de 10-20 de milisecunde (suficient de mult pentru ca in creierul unei persoane sa poate fi inregistrata imaginea, dar nu suficient de mult pentru ca aceasta sa fie constienta), o parte din studentii participanti la experiment. Rezultatul a fost ca persoanele supuse mesajelor subliminale au declarat ca au un straniu sentiment de familiaritate fata de imaginile din fotografii, desi acest lucru ar fi fost, in mod normal, imposibil.

O alta teorie acceptata de catre oamenii de stiinta este cea a medicului olandez, Hermon Sno. Acesta sustine ca memoria se comporta asemenea unei holograme, creierul fiind capabil sa creeze imagini tridimensionale ale unor fragmente minuscule de amintiri sau senzatii. Conform cercetatorului olandez, senzatia de deja vu nu ar fi altceva decat reminiscente ale unor asemenea imagini holografice create de creierul nostru, imagini care, din stare latenta, revin la suprafata in momentul in care gasesc un corespondent in lumea reala.

Nu putea lipsi din aceasta lista psihiatrul american Robert Efron, cel care a dat nastere teoriei care ii poarta numele si care mai este cunoscuta si ca teoria procesarii duale. In urma studiilor efectuate pe pacientii din Spitalul de Veterani din Boston, Efron a concluzionat ca senzatia de deja vu isi are explicatia in procesele neurologice. Astfel, creierul care este asaltat zilnic de milioane de informatii poate sa nu se sincronizeze perfect atunci cand este vorba de asimilarea acestora. Medicul american a observat ca emisfera stanga a creierului este responsabila de sortarea si asimilarea informatiilor primite. De asemenea, omul de stiinta a sesizat faptul ca senzatiile pot fi percepute cu o anumita intarziere, fapt ce duce la inregistrarea acestora ca experiente trecute, in realitate ele nefiind mai vechi de cateva secunde.

Senzatia de deja vu si visele premonitorii

Una dintre cele mai aprigi dispute ale oamenilor de stiinta este cea legata de asocierea senzatiei de deja vu cu visele premonitorii. Omul de stiinta elvetian Arthur Funkhouser sustine ca visele pot fi cauza misterioaselor amintiri despre viitor. Desi nu exista o explicatie general acceptata a aparitiei unor asemenea vise, testele efectuate de savantul elvetian pe studentii de la Universitatea Oxford arata ca un procent de aproape 13 % dintre persoane au intr-adevar vise premonitorii. Un studiu realizat in 1988 de un psihiatru american, Dr. Nancy Sodow, confirma teoria lui Arthur Funkhouser, desi procentul indicat de aceasta din urma nu este mai mare de 10%.

Si totusi, in ciuda celor peste 100 de ani de studii ai fenomenului deja vu, oamenii de stiinta recunosc faptul ca teoriile emise in ultimul secol nu sunt suficiente pentru a explica misterioasle senzatii. Probabil ca tehnologia viitorului sau intelegerea extrem de complicatului creier uman poate duce la clarificarea totala a acestor fenomene. Pana atunci, lupta dintre stiinta si pseudostiinta poate lasa loc interpretarilor de orice fel.



* Desi nu este considerat drept un sentiment de deja vu, senzatia pe care au pilotii in timpul zborurilor cu avioane supersonice este similara cu cea pe care copiii o au in visele lor. Visele in care este retraita senzatia de zbor apar numai in timpul copilariei si dispar odata cu varsta adolescentei. Cu toate acestea, exista un procent, desi extrem de mic, al persoanelor care au declarat ca viseaza ca zboara chiar si la maturitate.
* Multi dintre cei care au experimentat senzatia de deja vu, sustin ca aceasta apare in urma rapirilor extraterestre si ca urmare a reprimarii memoriei de catre potentialele fiinte din spatiul extraterestru. Sedintele de hipnoza nu au adus nici un rezultat plauzibil, atata vreme cat unele concluzii par sa sustina asemenea declaratii hazardate.
* Desi o senzatie de deja vu nu dureaza mai mult de 30 de secunde, exista persoane pentru care un astfel de sentiment dureaza mult mai mult, fara a fi asociat cu vreo boala psihica. Este celebru cazul unui inginer britanic pensionat care s-a plans in repetate randuri familiei de prezenta unor indelungate senzatii de deja vu. Sfatuit de membrii familiei sa viziteze o clinica de psihologie, acesta a raspuns resemnat: „Nu are nici un rost. Stiu deja cum va fi”. Cazul a fost studiat de Dr. Chris Moulin, pisholog in cadrul Universitatii din Leeds. Cercetatorul a declarat ca a fost socat in momentul in care, intalnindu-l pe britanicul in cauza, acesta i-a descris in detaliu parintii pe care nu exista nicio posibilitate sa ii fi intalnit vreodata.

Flavius Aetius – un dac in slujba Romei

Nimic din ceea ce Imperiul Roman reprezentase odinioara nu parea sa mai reziste in fata implacabilelor schimbari ale istoriei. Incapabil sa prevada si sa faca fata primejdiilor ce il amenintau, fostul colos se scinda in anul 395, plecandu-si capul in fata natiilor migratoare ce ii rupeau, bucata cu bucata, provinciile care, pana nu demult, i se supuneau tematoare. Pe fondul agoniei Romei, un ultim mare general avea sa se ridice dintre ruinele imperiului pentru a reinvia gloria pierduta a imparatilor care, demult, remodelau harta lumii.




Vestea marii migratii a gotilor de la nordul Dunarii in teritoriile Imperiului Roman din anul 376, trebuie sa fi constituit un soc pentru imparatul Valens si pentru autoritatile imperiale. Roma nu se mai confrunta cu o armata in sensul clasic, ci cu o intreaga natiune, numarand peste 100.000 de suflete, care cerea dreptul de a se aseza intre granitele imperiului. Aroganta autoritatilor romane, data de memoria unui trecut glorios, nu palise, insa, in ciuda slabiciunii evidente a fostului colos militar si administrativ. Intr-o decizie ce trada lipsa de viziune si de intelegere a noilor realitati istorice, Valens refuza cererile gotilor si renunta la un potential aliat in fata unei amenintari cu mult mai mari si mai grele decat isi putea imagina cineva, invazia hunilor.

Mai mult, imparatul roman pornea razboiul impotriva familiilor de goti, in 378, esuand, insa, lamentabil in fata puternicei cavalerii a acestora. Demodatul soldat roman nu mai putea face fata noilor tendinte militare, iar Valens, impreuna cu cea mai mare parte a soldatilor sai, era masacrat langa zidurile de la Adrianopol.

Era, probabil, in ultim semnal de alarma, pentru ca ceea ce era mai rau pentru Imperiul Roman si goti, deopotriva cu mai toate natiile europene, de abia urma sa vina. Salbaticele hoarde de huni devastasera o mare parte a Asiei, si acum isi indreptau atentia catre bogatele provincii ale celor, de acum, doua Imperii Romane. Armatele Europei cadeau rand pe rand in fata razboinicilor veniti din stepele asiatice si nimeni nu parea sa poata opri in vreun fel incursiunile lor nimicitoare. Era momentul in care, pe scena istoriei, aparea un ultim mare general roman, un general al carui nume avea sa se regaseasca, in scurt timp, alaturi de cele ale marilor strategi ai omenirii, nimeni altul decat Flavius Aetius.



Supravietuitorul

Flavius Aetius se nastea in anul 396, in Moesia, in puternica cetate de la Durostorum (Silistra de astazi), intr-o familie de nobili cu puternice valente razboinice. Tatal sau, Flavius Gaudentius, ocupa pozitia de Magister Equitum (Comandant Suprem al Cavaleriei) si, conform istoricului Iordanes, ar fi fost de origine gotica. Cei mai multi istorici considera, insa, ca Flavius Gaudentius provenea din randul populatiei daco-romane, asa cum, de altfel, avea sa fie si fiul sau, provenit din casatoria cu Aurelia, o femeie de sorginte latina.

La varsta de numai 9 ani, Aetius este trimis ca ostatic la curtea regelui Alaric, conform uzantelor vremii, pentru ca, mai apoi, sa ajunga in aceeasi postura la curtea lui Rugila, rege al hunilor si parinte al viitorului lider razboinic, Attila. Acesta era momentul in care Flavius Aetius il intalnea pe Attila, desi pentru putin timp, tanarul hun fiind trimis, tot ca ostatic, la Roma.

Alaturi de soldatii huni, Aetius deprinde limba acestora si invata, pana in cele mai mici detalii, tainele tacticilor de lupta ale razboinicilor asiatici. Mai mult decat atat, el leaga o prietenie stransa cu multe dintre capeteniile barbare, prietenie care, in ciuda conflictelor ce aveau sa urmeze, nu se va stinge niciodata.

Gratie talentului sau militar si a incontestabilelor sale calitati diplomatice, Flavius Aetius este numit, in anul 425, Magister Militum (Comandant Suprem al armatelor) in Galia si regent al imparatului-copil, Valentinian al III-lea. Departe de imaginea romantica a cavalerilor medievali, Aetius se dovedeste un veritabil supravietuitor in lumea plina de intrigi de la Roma, de care, de altfel, nici el nu este strain. Desi in acelasi an in care era numit in fruntea trupelor din Galia, el conducea la Ravenna o armata uriasa de huni pentru a-l sprijini pe pretendentul la tron, Ioannes, generalul daco-roman ajunge prea tarziu pentru a-l mai salva pe acesta de la o infrangere si o moarte rusinoase. Si totusi, influenta si abilitatile sale diplomatice, o determina pe Placidia, mama noului imparat, sa ii reconfirme functiile oficiale.

Timp de sapte ani, Flavius Aetius isi va indrepta atentia asupra Galiei, provincie pe care incearca sa o pastreze politic cat mai aproape de Imperiul Roman de Apus. Chiar daca legiunile romane nu mai impuneau acelasi respect ca odinioara, el reuseste sa ii infranga pe vizigoti la Arles si, de asemenea, respingea toate atacurile venite din partea triburilor germanice. Cu ajutorul aliatilor sai huni, el dicteaza triburilor migratoare locurile in care urmau sa se stabileasca, asta si ca o imposibilitate evidenta de a le indeparta, dar si pentru eventuala protectie a granitelor in fata unor posibile atacuri. Astfel, generalul roman ii trimite pe burgunzi in apropierea lacului Geneva (in Elvetia de azi), pe alani in orasele-cetati Orleans si Valence, in timp ce pe vizigoti in impinge in stravechea provincie Aquitania. La numai 37 de ani, Aetius devenise personajul central al unui imperiu in care liderii oficiali, preocupati mai mult de barfele de la curte, nu erau decat niste marionete.



Batalia de la Chalon

Punctul de cotitura in viata sa il va constitui, pentru Flavius Aetius, ascensiunea fostului sau prieten de la curtea lui Rugila, hunul Attila. Intr-o continua goana dupa prada (hunii nu cautau sa se stabileasca in teritoriile cucerite, asa cum aveau sa faca tatarii 750 de ani mai tarziu), acesta isi condusese hoardele in raiduri ucigase, starnind un val de teroare ce nu avea sa fie uitat timp de secole.

Pretentiile lui Attila se indreptau acum catre Imperiul Roman de Apus, din care acesta cerea jumatate ca zestre, in virtutea unei viitoare casatorii cu sora lui Valentinian al III-lea, Honoria. In fapt, totul era doar un pretext pentru noi jafuri, atata vreme cat Honoria fusese inchisa intr-o manastire din Bizant drept pedeapsa pentru o viata aventuroasa si pentru comploturile care vizau insusi viata fratelui ei

Ca raspuns Attila devasta Galia, intr-o serie de atacuri de o cruzime fara precedent. In fruntea unei armate imense, formata din huni, burgunzi, gepizi, ostrogoti si franci, tanarul comandant hun cucerea, rand pe rand, marile orase ale Galiei : Strasbourg, Amiens, Worms, Reims sau Metz, lasand in urma zeci de mii de victime. Istoricii considera astazi ca atacurile hunului nu erau unele intamplatoare, acesta mizand pe vechea rivalitate dintre regele vizigot Theodoric si armatele romane cu care se afla, de multa vreme in conflict. Attila spera, probabil, ca vizigotii sa i se alature, in speranta obtinerii independentei fata de Roma, si astfel, sa poata lansa un atac decisiv asupra Cetatii Eterne.

Intervenea insa geniul diplomatic si militar al lui Flavius Aetius. Generalul roman reusea, in scurt timp, ceea ce nimeni nu credea ca mai putea fi realizat : o alianta cu vechii dusmani, in fata inamicului comun. In ciuda trupelor romane, putine ca numar si slab pregatite, Aetius reuseste sa il convinga pe Theodoric sa i se alature impotriva lui Attila. Mai mult, regele vizigot ii atrage, la randul sau, pe alanii regelui Sangiban, aflati sub asediul hun in Orleans, precum si mici contingente de burgunzi si franci care nu se alaturasera hunilor.

Armata romano-vizigota il suprinde pe Attila in timpul asediul Orleans-ului. De fapt, in momentul in care trupele conduse de Aetius ajungeau in apropierea luptei, o parte a armatei hunilor reusise deja sa patrunda pe strazile orasului. Avantajat de locul inchis in care cavaleria lui Attila nu se putea desfasura, Aetius ordona atacul, atac in urma caruia, hunii sufera pierderi insemnate. Obligat sa se retraga, regele hun isi repliaza fortele ramase in apropiere de Chalon, in locul numit Campiile Catalaunice, locatie ideala pentru deja clasicele atacuri ale nomazilor.

Conform istoricilor antici si medievali, trupele alane, mai putin loiale Romei, fusesera flancate de armata vizigotilor Theodoric si a fiului sau Thorismund, precum si de soldatii lui Aetius, pentru a le impiedica o eventuala dezertare. De cealalta parte, Attila preferase proprii razboinici in centru, flancati in dreapta de trupele gepide si in stanga de ostrogotii condusi de regele Walamir.

Desi detaliile oferite de cronicarii vremii cu privire la Batalia de la Chalon nu sunt suficient de clare, istoricii moderni au putut reconstitui o mare parte a acestora. Se pare ca, inca de la prima inclestare, ambele tabere suferisera pierderi grele. Cu toate acestea, Attila reusea sa strapunga liniile alane, lasand descoperit flancul ocupat de vizigoti. Intr-un atac furibund al acestora, regele Theodoric este lovit de o sageata si, cazand de pe cal, este zdrobit sub copitele propriei cavalerii. In ciuda canoanelor vremii, vizigotii nu se retrag la auzul mortii liderului ci, sub comanda lui Thorismund, ei reusesc destabilizeze si sa puna pe fuga trupele huno-germane.

Paradoxal, Aetius interzice soldatilor romani sa atace trupele gepide mult mai putin numeroase, asteptand, in schimb, retragerea acestora sub presiunea vizigotilor. Gestul poate fi pus pe lipsa de incredere pe care generalul roman o avea in proprii oameni sau, mai degraba, pe eventuala precautie in fata viitoarelor conflicte cu actualii aliati. Cert este ca nici macar in momentul in care Attila era inconjurat in propria tabara, acolo unde chiar isi pregatise un imens rug din seile celor cazuti, Flavius Aetius refuza sa distruga ultimele forte ale hunilor. El il convinge chiar si pe Thorismund sa abandoneze lupta, in ciuda opozitiei acestuia, mintindu-l asupra intentiilor hegemonice ale fratelui sau.

Desi, la o prima vedere, deciziile lui Aetius par cel putin bizare, o atenta analiza a contextului politic il indreptateste pe deplin. Refuzul de a-si sacrifica propriile trupe denota viziunea acestuia pentru anii ce aveau sa urmeze. Constient de faptul ca noul lider vizigot va incerca sa lupte iarasi impotriva Romei, Flavius Aetius refuza sa dea lovitura de gratie lui Attila, sperand intr-o viitoare alianta cu acesta sau, cel mult, intr-o conservare a armatei romane, si asa destul de restransa. Nu isi putea imagina, insa, ca hunul va ataca din nou Imperiul Roman la numai un an dupa ce suferise pierderi imense in Batalia de Chalon (unii istorici vorbesc de peste 100.000 de oameni).



Salvarea Romei si moartea lui Flavius Aetius

La doar un an dupa infrangerea de pe Campiile Catalaunice, in 452, Attila se vedea nevoit sa isi tina trupele nemultumite in frau, iar singurul mod in care putea face acest lucru era sa le ofere o prada cat mai bogata. El invada din nou Italia, distrugand pentru totdeauna orasul Aquileia, devastand Mediolanum (Milano) si chiar gonindu-l pe Valentinian al III-lea din Ravenna. Aetius nu mai putea riposta. Roma, pur si simplu, nu isi mai permitea sa ridice si sa intretina o armata. Generalul roman va aplica insa o alta tactica, cea a diplomatiei.

El il convinge pe Papa Leon I sa iasa in intampinarea hunului si sa ii ceara acestuia pacea in schimbul aurului pe care si-l dorea. Fie ca a fost vorba de o superstitie a lui Attila (numele Papei insemna Leul), fie ca adevaratul motiv al armistitiului erau pierderile de oameni provocate de molima ce ii decima armata, regele hun accepta propunerea liderului religios. Inca odata, Flavius Aetius reusea sa isi scape imperiul, in extremis, de la distrugere.

Nimeni nu se astepta insa la sfarsitul misterios al lui Attila. Acesta murea, in anul 453, in noaptea nuntii cu printesa de origine germana Ildiko, cel mai probabil din cauza unei hemoragii cerebrale pe fondul consumului excesiv de alcool.

Roma sarbatorea moartea Antichristului si totul parea sa se aseze in fagasul normal. Nu de aceeasi parere erau insa si Valentinian al III-lea, impreuna cu mama sa, Placidia. Sustinuti de intrigile sambelanului Heraclius si ale senatorul roman Peronius Maximus, ei decid ca rolul incomodului Aetius devenise mult prea important si ca renumele sau risca sa destabilizeze situatia, si asa fragila, a familiei imperiale. La 21 decembrie 454, Valentinian il convoca pe Aetius la o intrevedere privind problemele financiare ale Romei si, intr-un moment de neatentie al acestuia, il injughia mortal. Se spune ca, cu doar cateva clipe inainte de moartea sa, Flavius Aetius i-ar fi adresat imparatului urmatoarele cuvinte : „Stapane, nu stiu ce motive ai avut sa faci asta, dar cred ca te-ai purtat ca un om care tocmai si-a taiat mana dreapta cu cea stanga.”

La doar sase luni de la asasinarea lui Aetius, Valentinian al III-lea cadea victima unui atentat pus la cale de acelasi senator Peronius Maximus. In momentul uciderii sale, nici un soldat din garda imperiala, nu a intervenit pentru a-l salva pe monarh. Asasinii erau doi dintre prietenii huni ai lui Flavius Aetius. Peste numai 22 de ani de la moartea generalului, Imperiul Roman de Apus disparea pentru totdeauna din istorie.

Dimensiunile planetelor in comparatie cu Luna – Cea mai mare planeta din galaxie (Video)

Acest video mi s-a parut foarte interesant, caci poti mult mai usor vedea marimea planetelor din galaxia noastra, toate astea in comparatie cu Luna.



Cea mai mare stea cunoscuta este VY Canis Majoris, care este de 2600 ori mai mare ca Soarele nostru.
Interesant postul? Da mai departe acest link la prieteni si dusmani!

Avocat cu tupeu – Povestire adevarata

.

Aceasta povestire este un caz real:

Un avocat din SUA a cumparat o cutie de tigari, foarte rare si
deosebit de scumpe. Pe urma le-a asigurat, printre altele si impotriva
incendiului.
In decurs de o luna, fumand toate tigarile din cutie si fara sa fi
facut nici macar prima plata pentru polita de asigurare, avocatul a
solicitat companiei de asigurari sa fie despagubit, aratand ca
tigarile au fost distruse intr-o serie de “mici focuri”.
Compania de asigurari a refuzat plata, invocand motivul evident si
anume ca avocatul a fumat tigarile.
Avocatul a chemat in judecata compania de asigurari si A CASTIGAT.
Administrand probatoriul, judecatorul a fost de acord cu societatea de
asigurari si anume ca cererea de despagubire era cel putin
“neserioasa”. Totusi, judecatorul a retinut faptul ca avocatul detinea
o polita de asigurare pentru tigari care garanta ca acestea erau
asigurate inclusiv impotriva focului, fara a defini ce este considerat
a fi “foc acceptabil”, iar societatea de asigurari a fost obligata
sa-l despagubeasca pe asigurat.
Decat sa treaca printr-un proces lung si costisitor, societatea de
asigurare a acceptat sentinta si a platit 15.000 $ avocatului pentru
pierderea tigarilor in “incendiu”.

ACUM URMEAZA FAZA TARE

Dupa ce avocatul si-a incasat cecul, compania de asigurari a cerut ca
acesta sa fie arestat pentru 24 de cazuri de incendiere.
In urma propriei cereri de despagubire si a declaratiei de la procesul
anterior (folosite acum impotriva lui), avocatul a fost condamnat
pentru incendiere intentionata a bunurilor sale asigurate si a fost
condamnat la 24 de luni de inchisoare si o amenda de 24.000$
Aceasta este o povestire adevarata si a castigat Locul I la concursul
“Recent Criminal Lawyers Award Contest”.

Cat de repede se dezbraca un chinez?

Cum se dezbraca un chinez
Vezi mai multe video Haioase

Cum se foloseste Alcoolmetru

Uimitoarele profetii ale lui Mitar Tarabic

Cei pasionati de profetii ar trebui sa-l lase din brate pe ultra-mega-faimosul si paracelebrul Nostradamus ale carui “profetii” mai mult incurca si provoaca confuzie decat explica si lumineaza. Ii invitam pe toti amatorii fenomenului (si nu numai) sa-si indrepte atentia asupra prezicerilor incredibil de exacte si detaliate facute de doi tarani sarbi, uitati de vremuri si de istorie undeva intr-un ungher umbros al Balcanilor. Cu siguranta nu veti regreta… Cu atat mai mult cu cat si cei mai sceptici vor cadea serios pe ganduri!


Profetii despre prezent de la fratii sarbi

Balcanii, din nou aceiasi Balcani greu incercati de istorie, ne surprind de aceasta data prin profetii si profetiile care s-au revelat in aceste locuri. Nu trebuie decat sa ne reamintim de misticul croat Rudjer Boscovic, sau de Vanga Dimitrovna – sybilla oarba din Bulgaria, pentru a realiza dimensiunea si incarcatura spirituala a acestor pamanturi. Insa, cele mai fascinante si interesante dezvaluiri despre viitor le-au facut doi frati sarbi, Milos si Mitar Tarabic, care au trait in secolul XIX. Prorocirile lor sunt incredibil de exacte si usor de inteles pentru oricine.

Cel care a dat lumii cele mai exacte prevestiri legate de viitorul apropiat al omenirii si de schimbarea cursului istoriei a fost Mitar Tarabic, care a trait in Serbia de astazi intre 1829-1899. De retinut ca ambii frati s-au nascut saraci si au ramas analfabeti pe intreaga durata a vietii lor. Mitar s-a nascut si a trait toata viata in satul Kremna, loc unde a avut toate viziunile sale pofetice. A fost un om extrem de religios si devotat credintei ortodoxe, avandu-l ca nas si duhovnic pe preotul Zaharja Zaharic (1836-1918). Preotul Zaharic a fost cel caruia Mitar i s-a destainuit cu privire la viziunile care-i tulburau linistea si existenta sa simpla, de taran. Tot preotul Zaharic a fost cel care a notat marturisirile profetice pe un caiet care a fost partial distrus in urma unui incendiu provocat in anul 1943 de armata bulgara invadatoare.

Singura fotografie cunoscuta a lui Mitar Tarabic (impreuna cu preotul Zaharic, dreapta)


Astazi, textul original se afla la Belgrad, in posesia lui Dejan Makencovic, stranepotului preotului Zaharic. Cele mai cunoscute profetii ale lui Tarabic pe plan local, vizeaza o serie de evenimente politice care au zguduit Serbia secolului XIX. Fara a intra prea mult in detalii, Trabic a prezis asasinarea familiei regale sarbe Obrenovic, drama care s-a intamplat in realitate in anul 1903, cand regele Alexandar Obrenovic si regina Draga au fost ucisi de catre propriile garzi.

Viziunile taranului sarb nu s-au limitat la viitorul Serbiei, ci au vizat multe evenimente internationale precum ambele razboaie mondiale, viitorul omenirii dupa razboaie, aparitia televizorului si a calculatorului, decaderea spirituala din zilele noastre, poluarea, calatoriile in spatiu si pe Luna, dependenta oamenilor de computere, telefoane mobile si masini, distrugerea Naturii, Noua Ordine Mondiala si multe altele. Retineti, Mitar Tarabic a decedat in anul 1899! Dar prezicerile sale sunt mai mult decat revelatoare…



Profetii cu privire la primul Razboi Mondial

“Dupa uciderea miseleasca a regelui si reginei din casa Obrenovic, va veni la putere printul Karageorgevic. Va starni pentru inceput razboi cu turcul. Patru tari crestine vor ataca Turcia, granita noastra (a Serbiei), va fi la raul Lim. Atunci vom incepe recucerirea dragului nostru Kosovo.”



FAPTE ISTORICE:
In 1903, Alexandar (foto sus) si Draga Obrenovic, sunt asasinati de garzile regale, iar printul Petar Karageorgievic devine noul rege al sarbilor.
*

In 1912, izbucneste razboiul dintre Serbia ajutata de Bulgaria, Grecia si Muntenegru (cele trei state crestine) si Turcia…

“Imediat dupa razboiul nostru impotriva paganilor, o alte grozavie se va starni. Va izbucni un Mare Razboi in care un rau de sange se va varsa. O mare armata va trece un rau si va ataca Serbia de trei ori; dusmanii vor distruge totul in calea lor. Vor intra adanc in tara noastra, timpuri grele vor veni peste sarbi. Armata noastra va fi aproape pierduta, cand deodata un mare razboinic sarb va veni calare pe un cal negru si va lua comanda strigand:
- Spre victorie vitejii mei, Inainte frati sarbi!
Armata sarba se va trezi la viata si va goni uriasa armata dusmana dincolo de raul dupa care a venit. Apoi o armie si mai mare va veni din nord si va stapani asupra noastra. Tara ne va fi pustiita, vor muri multi oameni de foamete si molime. Timp de 3 ani, Serbia va trai in intuneric. Tot acest timp, armata noastra va sta intr-un loc inconjurat de mare. Cand ranile li se vor vindeca, vor veni in corabii sa elibereze Serbia si toate tinuturile unde traiesc fratii nostri.”

FAPTE ISTORICE:

In 1914, Imperiul Austro-Ungar va ataca Serbia dupa ce nationalistul sarb Gavrilo Princip il va ucide la Sarajevo pe mostenitorul tronului austro-ungar (foto de arhiva, jos). Conflictul regional va duce la declansarea primului Razboi Mondial. La inceput, Austria va cuceri usor nordul si centrul Serbiei. Comanda fortelor sarbe va fi luata insa de generalul Alexandar Mishic, care va veni la cartierul general din Belgrad calare pe un armasar negru.
*

Sub comanda sa, fortele sarbe alunga armata austriaca dincolo de raul Drina. Imediat armatele germane ataca in forta si ocupa Serbia timp de trei ani, perioada in care multi sarbi mor de boli si foamente. Fortele sarbe sunt nevoite sa se retraga prin Albania spre insula greceasca Kerkira. Acolo se regrupeaza si navigheaza spre Salonic unde formeza un nou front alaturi de armatele aliate. Dupa lupte grele, Serbia este din nou libera.

“Iti voi mai spune ceva, Parinte, armata invadatoare va ocupa satul nostru Kremna chiar in ziua aniversara a botezului tau. Nemtii vor sta trei ani si vor pleca exact in ziua in care au venit, de ziua Sfantului Luca. Dar tu nu vei mai trai sa prinzi sfarsitul razboiului, Parinte. Cele doua razboaie iti vor rapi doi copii, unul inainte de moartea ta, iar celalalt dupa ce vei pleca…”

FAPTE ISTORICE:

* Armata germana a intrat in Kremna in ziua Sfantului Luca, satul fiind eliberat de sarbi peste trei ani, tot de ziua Sfantului Luca. Preotul Zaharija Zaharic a decedat in anul 1918, unul dintre fii sai murind inaintea sa, iar celalat dupa, exact cum profetise Tarabic.



Profetii despre cel de-al doilea Razboi Mondial

“Asculta-ma bine, nasul meu bun. Dupa primul mare razboi, Austria va disparea, iar Serbia va fi mare cat un regat din vechime. Vom trai alaturi de fratii nostri din nord. Pentru cativa ani, vom trai in pace, dragoste si belsug. Dar nu va dura mult, o ura veninoasa va izbucni intre popoarele noastre. Sangele va fi varsat, va fi groaznic. Nu stiu de ce sau cum, dar cred ca din cauza acestei uri.”

FAPTE ISTORICE:

*

1918, imperiul Austro-Ungar se dizolva, iar regatul Iugoslaviei apare pe scena istoriei. Noul stat este zguduit constant de probleme economice, sociale si politice, cauzate de conflictele dintre numeroasele partide politice nationaliste.
*

1928, in timpul unor dezbateri politice incinse, un parlamentar, membru al Partidului Radical Sarb, scoate un pistol si ucide 3 deputati croati, ranind alti 3. Imediat dupa incident, este stabilita o dictatura militara.


“Apoi, cel care sta pe tronul tarii noastre va fi ucis lasand in urma o vaduva si orfani. O ruda a sa va urca pe tron si va incerca sa conduca cu dreptate avand in grija copiii regelui ucis. Dar oamenii nu-l vor iubi si-l vor acuza de multe nedreptati. Va sfarsi detronat si inchis de propria armata. Viata sa va fi salvata de regii Angliei. Pe tronul nostru va domni pentru cateva zile fiul celui detronat. Va fi dus de soldatii sai peste mari deoarece regatul nostru va fi invadat de o forta a raului, o armata straina care va cuceri toata Europa si o va obliga sa se inchine crucii lor incarligate anti-crestina.”



FAPTE ISTORICE:

*

1934, in timpul unei vizite la Marseilles, Regele Alexandar Karageorgievic este ucis de un nationalist croat. Varul sau, Printul Pavle Karageorgievic, va deveni rege provizoriu deoarece fiul regelui ucis, Petar, era inca un copil. Datorita nepopularitatii sale, Pavle este arestat de propria armata si exilat fortat in Anglia. Tanarul print Petar, devine rege, dar la scurt timp pleaca din tara, Serbia fiind invadata de armatele lui Hitler.
*

1941, Iugoslavia este ocupata total de armatele naziste. Semnul omniprezent al zvasticii lui Hitler troneaza aproape peste tot in Europa.


“La inceput Rusia nu va voi razboi, dar cand va fi atacata de fortele raului, va raspunde feroce. Pe tronul Rusiei este un tar rosu. Vor aparea oameni cu stele in crestet, care vor conduce Uzice si regiunea noastra pentru fix 73 de zile. Cand vor veni dusmanii lor, vor fugi peste raul Drina. Vor fi vremuri de foamete, cand Raul va domni. Sarbii se vor lupta intre ei, macelarindu-se. Dusmanul invadator se va uita la ura dintre sarbi si va rade de noi. Apoi, printre ai nostri va apare un om cu ochi albastri calare pe un cal alb. O stea rosie straluceste asupra crestetului sau. Dusmanii cei rai il vor vana prin toata tara, prin rauri si paduri, peste mare, dar fara sa-l prinda. Omul cu ochi albastri va strange o armata mare si va elibera Belgradul intrand calare pe calul alb. El va izgoni dusmanii din tara, iar Iugoslavia va fi ca niciodata de mare. Rusia va face o alianta cu celalat mare regat de peste ocean, si impreuna vor arde crucea incarligata, eliberand popoarele Europei.”

FAPTE ISTORICE:

*

1941, dupa ce a fost atacata de armatele naziste, Uniunea Sovietica intra in razboi. Rusii sunt condusi de “tarul rosu ”, Iosif Visarionovici Stalin (foto, sus). In Iugoslavia, partidul comunist condus de Josip Broz Tito, incepe lupta de rezistenta impotriva Germaniei si Italiei, precum si impotriva nationalistilor sarbi si croati care se macelareau unii pe altii. Simbolul partizanilor lui Tito era o stea rosie pe care o purtau mandri in dreptul inimii. Tito avea ochi albastri si, in momentul eliberarii Belgradului, a intrat in capitala sarbilor calare pe un cal alb. Primul teritoriu eliberat de partizanii lui Tito este orasul Uzice, dupa o lupta de 73 zile. Razboiul de gherile intre parizanii sarbi si soldatii Reich-ului a durat 4 ani de zile, timp in care Tito (foto, jos) a fost vanat prin paduri, rauri si pe mare.
*

1945, Iugoslavia este complet eliberata, iar Tito intra in Belgrad calare pe un armasar alb. El se instaleaza in Palatul Regal Sarb. Germania nazista este zdrobita.


“Omul cu ochi albastri si cu stea rosie deasupra capului, va rupe lunga relatie de dragoste intre noi si fratii nostri ortodocsi, rusii. El nu le va fi recunoscator faptului ca ei l-au ajutat sa stea pe tronul nostru. O dusmanie mare va izbucni intre noi si rusi. Vor fi ceva varsari de sange la noi in tara. Dar ranile se vor vindeca repede si noi vom fi din nou frati cu rusii, dar nu vom mai fi frati sinceri, ci doar de forma. Pretinzand binele celuilalt, nu vom intelege de ce ne-am inselat si mintit reciproc.“

FAPTE ISTORICE:

*

1948, Tito nu vrea ca Iugoslavia sa devina unul dintre statele marioneta ale Uniunii Sovietice. El rupe brusc legaturile politice cu Stalin, omul care l-a format politic in anii 1920 si l-a trimis inapoi in Iugoslavia sa organizeze un partid comunist. Tito isi epureza violent partidul de membrii care se opuneau deciziei sale, multi fiind executati in cadrul acestui proces politic.
*

1954, in anul imediat urmator mortii lui Stalin, relatiile politice si economice dintre Iugoslavia si U.R.S.S. sunt restabilite, fara sa mai fie “sincere ca odinioara”.



Profetii cu privire la perioada de dupa cel de-al doilea Razboi Mondial

“Dupa Marele Razboi, pacea va domni in lume. Multe tari noi vor aparea, cu oameni negri, albi, rosii si galbeni. Va fi formata o curte internationala care nu le va permite tarilor sa se lupte intre ele. Acesta curte va fi deasupra tuturor regilor. Cand se va starni un razboi, curtea va judeca, incercand sa transforme ura si macelarirea in dragoste si pace. Norocosii care vor trai sa vada acele timpuri vor fi fericiti. Vor exista cateva razboaie in jurul regatului lui Israel, dar mai devreme sau mai tarziu, va fi pace si acolo. In aceste razboaie, fratii se vor lupta intre ei, vor face pace, dar se vor uri pe ascuns. Toate razboaiele mici vor fi starnite de imparatiile mari, din ura si rautate...

Regatul sarb va fi puternic, iubit si respectat de toti. Sarbii vor munci in toata Europa, iar lumea va fi multumita de ei. Oamenii vor manca paine alba, facuta din faina alba si bogata. Toata lumea va calari carute de fier, fara boi sau cai. Oamenii vor calatori in ceruri. In Uzice vor fi multe fabrici, iar sarbii vor lasa munca campului pentru a veni sa lucreze in aceste fabrici. La incepul le va placea mult, dar isi vor aduce aminte de pamanturile lor si se vor intoarce acolo.

Serbia o va duce cel mai bine, atata timp cat va fi la putere omul cu ochi albastri calare pe cal alb, cel care va aduce in Serbia, un fel de noua religie. El va urca pe tronul nostru si va trai o viata lunga pana aproape de 100 ani. Lui ii va placea mult vanatoarea si, intr-o zi, va cadea jos de pe cal si isi va pierde un picior. De la acea rana va muri, nu de batranete.”

Tito in timpul unei vanatori



FAPTE ISTORICE:

* In mod simplu, dar deosebit de precis, viziunile lui Tarabic descriu viata din Iugoslavia de dupa 1945. Tito a venit in Serbia din Croatia, impreuna cu o noua religie – comunismul. Tito a suferit de diabet, iar in timpul unei vanatori a cazut de pe cal, s-a accidentat grav, iar medicii au fost nevoiti sa-i amputeze piciorul. Din acel moment, sarbii nu au contenit sa afirme ingrijorati ca “Iugoslavia este cu un picior in groapa.” Tito a murit la 87 de ani.

"Parintele meu drag, cand dupa cel de-al doilea Mare Razboi, lumea va incepe sa traiasca in pace si belsug, dar toate acestea vor fi doar o mare si amara amagire, pentru ca multi il vor uita pe Dumnezeu si vor preamari doar omeneasca lor desteptaciune desarta… Si stii bine, parinte, ce este desteptaciunea omeneasca fata de Dumenzeu? Nici macar o singura picatura in ocean…

Oamenii vor plasmui o cutie, un fel de masinarie cu imagini miscatoare, insa ei nu vor fi in stare sa vorbeasca cu mine care voi fi mort pe atunci, chiar daca aceste masinarie cu poze va fi mai aproape de cealalta lume. Cu asa masinarie, omul va putea sa vada tot ce se intampla oriunde in lume.

Oamenii vor gauri pamantul in adancuri ca sa scoata aur negru, care le va da lumina, iuteala si putere, iar pamantul va plange ca a fost secatuit. Cu toate acestea adevarata putere se va afla pretutindeni in jurul oamenilor. « Vino sa ma iei! Nu vezi ca ma aflu aici in jurul tau?» va striga puterea, dar oamenii nu o vor auzi. Numai dupa multe veri, oamenii isi vor aminti de marea putere, si atunci isi vor da seama ce prosti au fost sa sape mine in pamant. Acesta putere se afla si inlauntrul oamenilor, dar va trece multa vreme pana cand ei o vor descoperi si o vor folosi."

FAPTE ISTORICE:

* Tarabic profeteste Planul Marshall, materialismul si ateismul secolului XX, aparitia televizorului si a calculatorului, criza petrolului si ecosolutiile de energie alternativa - turbinele eoliene si panourile solare.



Profetii uluitoare despre viitorul omenirii

"Atunci oamenii vor fi in stare se traiasca mult fara sa se cunoasca pre sine. Vor fi multi oameni invatati care vor crede ca toate cartile lor le vor da voie sa stie si sa faca totul. Astia va fi un mare obstacol pentru adevarata cunoastere. Cand oamenii vor ajunge la adevarata cunoastere, isi vor da seama in ce minciuna i-au dus asa-zisii lor invatati, iar cand se va intampla asta, oamenii vor fi tristi ca nu si-au dat seama mai devreme, deoarece cunoasterea este atat de simpla…

Sufletele oamenilor nu vor fi posedate de Satana, ci de ceva mult mai rau. Ei vor crede ca vedeniile si minciunile lor sunt adevarul adevarat. In capetele lor nu va mai fi loc pentru adevar. Oamenii vor incepe sa urasca aerul curat si frumusetea Dumnezeiasca a naturii si se vor ascunde in orase urate cu aer otravitor. Nimeni nu-i va forta sa aleaga asta, ci o vor face din proprie vointa.

Va fi imposibil sa-i deosebesti pe barbati de femei. Toti se vor imbraca la fel, femeile vor avea pantaloni preecum barbatii. Acesta nenorocire va veni din alte tari si va sta mult la noi. Un mire isi va lua mireasa fara sa fie sigur ca e femeie din nastere. Se vor naste din ce in ce mai multi copii care nu vor sti cine le sunt tatii.

Intreaga lume va fi potopita de o boala nemaivazuta si nimeni nu va fi instare sa-i gaseasca leacul. Toti doctorii vor striga ca ei stiu, ca sunt destepti si invatati, dar nu vor fi in stare de nimic. Adevaratul leac il vor gasi cu ajutorul lui Dumnezeu, inlauntrul lor si peste tot in jurul lor…

Oamenii vor calatori in alte lumi, dar vor gasi acolo doar deserturi fara de viata, si vor gandi in trufia lor ca ei cunosc mai multe decat Domnul insusi. Oamenii vor calatori in jurul stelelor si Lunii, dar nu vor gasi viata la fel de frumoasa ca cea de aici. Vor gasi alte feluri de viata, dar ei nu vor fi in stare se le inteleaga.

Cu cat oamenii vor cunoaste mai multe, cu atat va fi mai putina dragoste intre ei. Ura dintre ei va fi atat de mare incat le va pasa mai mult de micile lor masinarii, decat de rudele si prietenii lor iubiti. Omenilor vor avea mai multa incredere in micile lor masinarii care le vor fura libertatea, decat in fratii si vecinii cu care se inconjoara.

Cei care vor citi si invata carti cu numere, se vor crede mai invatati si mai intelepti decat restul oamenilor. Acesti asa-zisi oameni intelepti isi vor lasa vietile conduse de calcule si socoteli, si vor trai doar dupa cum le spun numerele. Printre invatatii acestia vor fi deopotriva oameni buni si oameni rai. Acesti invatati rai vor face lucruri rele si groaznice, vor otravi aerul si apa si vor imprastia mizerii peste mari, rauri si pamanturi, iar multi oameni nevinovati vor muri de felurite boli necunoscute. Oamenii buni si intelepti vor vedea ca munca si eforturile lor nu valoreaza un singur ban si vor privi neputinciosi la distrugerea lumii. In loc sa caute intelepciunea in masini, numere si socoteli, oamenii buni se vor indrepta spre rugaciune si meditatie.

Cand cei multi se vor apuca sa mediteze, vor fi mai aproape de intelepciunea lui Dumnezeu, dar va fi prea tarziu, pentru ca cei rai vor otravi lumea, iar oamenii vor pieri pe capete. Atunci, oamenii vor fugi cu miile din orase inapoi la tara. Vor cauta muntii cu trei cruci, si acolo inlauntrul lor, vor putea, in sfarsit, sa bea apa si sa respire aer curat. Cei care se vor salva pe ei si pe familiile lor, vor avea de suferit, deoarece o mare foamete va apare. Va fi mancare si bautura cu nemiluita in orase, dar va fi toata otravita. Multi o vor manca, fiindca foamea le va lua mintile, dar vor muri pe loc.

Cei care vor posti pana la sfarsit vor scapa cu viata, deoarece Domnul se va uita dupa ei si ei vor fi aproape de Domnul. (Posibil ca muntii cu trei cruci sa fie in egala masura adaposturi antiatomice, pe usa adaposturilor de acest fel este zugravit un semn asemanator a trei cruci, la fel de bine pot fi niste munti deasupra carora va apare semnul celor trei cruci). Numai o singura tara, aflata la capatul Pamantului si inconjurata de mare si la fel de intinsa ca Europa, va trai in pace si fara de necazuri. Cei care vor fugi si se vor ascunde in muntii cu trei cruci, se vor afla la adapost si vor scapa cu viata, care mai apoi, va fi plina de fericire, bunastare si dragoste, pentru ca nu vor mai fi nicicand razboaie."

Cel mai vechi vehicul al lumii, descoperit in Turkmenistan

Unii dintre primii fermieri ai lumii obisnuiau sa se deplaseze si sa care obiecte extrem de grele in care cu patru roti trase de boi sau de camile, se arata intr-un raport al arheologilor din Turkmenistan. Concluzia acestora vine in urma unei descoperiri de senzatie care arata un car in miniatura, vechi de peste sase milenii.

Carul, care putea fi atat un obiect ritual, cat si o jucarie, a fost scos la lumina in Altyndepe, Turkmenistan, iar varsta sa este una impresionanta, peste 6000 de ani. Impreuna cu alte descoperiri facute in acelasi sit arheologic, carul aduce in atentia cercetatorilor modul in care a aparut si s-a dezvoltat transportul cu tractiune animala.

„Astazi vorbim despre cai-putere, dar stramosii nostri foloseau mai degraba boii-putere, urmati la scurt timp de camilele-putere. Caii nu erau folositi in acea perioada. Este sigur faptul ca pana in urma cu circa 4 milenii, astfel de care erau folosite in mod curent”, afirma Lyubov Kircho, unul dintre arheologii implicati in proiect.

Primele atelaje erau folosite pentru caratul recoltelor pe distante lungi, cu atat mai mult cu cat regiunea Turkmenistanului se schimba radical, devenind mult mai arida. Pe langa recolte, oamenii din acele vremuri mai carau materiale grele ca metalele, alabastrul sau pietrele semipretioase. Este posibil ca acest car sa fi fost chiar jucaria unui baietel de acum 6000 de ani. Ei se jucau cu ele asa cum fac si copiii din ziua de azi cu masinutele. O astfel de ipoteza este sustinuta si de descoperirea unei machete asemanatoare in mormantul unui copil de 11 ani.